Legalizarea prostituţiei, în 2001, trebuia să aducă securitate şi protecţie celor ce muncesc în domeniul sexului. Nu s-a întâmplat aşa ceva, după cum o arată mai multe anchete de presă, precizeză revista franceză „Le Point” în şapoul unui articol dedicat special acestui subiect. În continuare, săptămânalul parizian arată că „noi date venite de peste Rhin alimentează dezbaterea care nu a încetat să provoace dispute aprinse între aboliţionişti şi ultraliberali, care doresc să banalizeze şi să regleze activitatea caselor de toleranţă pentru a proteja mai bine pe cei ce muncesc în domeniul sexului.
Această cale a fost aleasă de Germania în 2001. Textul ce legalizează „cea mai veche meserie din lume”, susţinut de social-democraţi şi Verzi, era de natură să permită peripateticienilor să urmărească în justiţie angajatul lor răuvoitor şi să cotizeze la casele de pensii şi de asigurare a sănătăţii la fel ca orice alt salariat. După 12 ani a venit ora bilanţurilor, care nu sunt deloc încurajante. Legea pare să nu fi avut niciun impact pozitiv pentru specialişti. Mai grav, situaţia prostituatelor chiar s-a degradat. Un reportaj difuzat de canalul de televiziune ARD şi intitulat „Sex-Made in Germany” arată că legalizarea prostituţiei a provocat o adevărată industrializare a acestui sector special, în care femeile sunt tratate drept „carne de plăcere” de clienţi fără scrupule. Această anchetă, care a durat doi ani plini, confirmă un foarte lung articol publicat recent de săptămânalul „Spiegel”. Cu cele aproape 3.500 de case de toleranţă, Germania a devenit „cel mai mare bordel” al Europei. Sindicatul serviciilor Ver.di apreciază că acest „sector” generează o cifră anuală de afaceri de 14,5 miliarde de euro.
În fiecare zi, circa un milion de persoane ar profita de „serviciile” a 200.000 prostituate aflate în Germania. Peste 65% dintre aceste „profesioniste” ar fi de origine străină. Sosirea a numeroase bulgăroaice şi ROMÂNCE, după intrarea ţărilor lor în Uniunea Europeană, în 2007, a provocat o prăbuşire a tarifelor prostituatelor. Anumite stabilimente propun sex pentru întreaga noapte începând de la 49 de euro. La deschiderea sa, în 2009, Pussy Cat, de lângă Stuttgart, promitea în promouri publicitare „sex cu toate femeile, atâta timp cât doriţi. Sex, sex anal, sex oral fără prezervativ, triolism, orgii speciale”. Acest mic anunţ şi preţurile sale „atractive” de 70 de euro pe zi au atras aproape 1.700 de clienţi în weekend. Circa 700 de persoane au făcut coadă în faţa imobilului înainte de a intra.
Pentru a face să meargă „micul lor comerţ”, proprietarii nu duc lipsă de imaginaţie. Spre a se deosebi de cei 500 „concurenţi” din Berlin, „La maison d envie” (în franceză în textul ofertei germane-n.n.) a propus un rabat tuturor curioşilor care veneau în acest bordel cu transportul în comun sau cu bicicleta. Fiecare client care arăta tichetul de metrou valid sau o cască de protecţie plătea doar 25 de euro pentru a petrece un sfert de oră în această casă de toleranţă, în timp ce automobiliştii achitau 30 de euro. Câteva străzi mai încolo, FKK Artemis a oferit tarife speciale pentru pensionari şi şoferii de taxi. Aceste preţuri mici au obligat prostituatele să lucreze într-un ritm infernal datorită căruia să poată să-i „satisfacă”pe cei 40 de clienţi zilnici. Traficanţii de carne vie nu ezită azi să meargă să caute tinere în Europa de Est pentru a le aduce în Germania şi a le forţa să-şi vândă corpul. Multe dintre ele nu au nici măcar dreptul să părăsească stabilimentul în care se află şi doar 1% dintre ele au încheiat un contract de muncă cu casa de toleranţă care le adăposteşte. Trist bilanţ…”
Astfel se încheie articolul din săptămânalul „ Le Point”, care este unul dintre cele mai serioase ce apar în Franţa.
