O legendă "în viaţă" şi o "triplă" a Olandei

A 6-a olimpiadă, a 7-a medalie de aur

Cel mai mare biatlonist al tuturor timpurilor, norvegianul Ole Einar Bjorndalen, refuză să stea la gura sobei sau să antreze, deşi acum două săptămâni a împlinit 40 de ani. Olimpiada de la Soci este a şasea pentru el şi se pare că momentul retragerii nu se apropie. La proba de sprint de la biatlon a câştigat medalia de aur şi mai are de concurat la încă două probe. Medalia de sâmbătă este a 7-a de aur obţinută la jocurile olimpice. În 1998, la Nagano, a câştigat proba de sprint, în 2002 la Salt Lake Placid a câştigat toate cele 4 probe la care a concurat, iar în 2010, la Vancouver, a obţinut aurul la proba de şatefă de la biatlon. Alte 4 medalii de argint şi un bronz îi completează cartea de vizită olimpică.

La „sprint”-ul de sâmbătă, norvegianul a fost urmat de Dominik Landertinger (Austria) şi Jaroslav Soukup (Slovacia).

Dintre medaliaţii de la Vancouver în această probă, suedezul Emil Svendsen (argint) şi croatul Jakov Fak (bronz) au terminat cursa pe locurile 99, respectiv 10. Fostul campion olimpic, francezul Vincent Jay (o imensă surpriză acum patru ani), deşi foarte tânăr, s-a retras din activitatea sportivă. Reprezentantul României, Cornel Puchianu, a obţinut un rezultat bunicel pentru România, locul 30. La start s-au aliniat 87 de biatlonişti.

Un podium „portocaliu”

Proba de 5.000 de metri patinaj viteză a reprezentat sâmbătă 8 februarie o afacere olandeză. Întreg podiumul a fost „portocaliu”. Ca şi la Vancouver în 2010, aurul i-a revenit lui Sven Kramer, care a bătut recordul olimpic stabilit acum patru ani tot de el. 6:14,60 a fost timpul înregistrat de Kramer la Vancouver, 6:10,76 este timpul înregistrat la Soci. Dacă suprafaţa de gheaţă ar fi fost mai bună, campionul olandez ar fi atacat şi recordul mondial, care este de 6:03,32 şi pe care tot el îl deţine din 2007. Medaliile de argint şi bronz au revenit compatrioţilor săi, Jan Blokhuijsen, respectiv Jorrit Bergsma.

Evident, nu este o surpriză ca trei olandezi să-şi adjudece toate medaliile într-o probă de patinaj artistic. Şi totuşi, înainte de concurs, toată lumea se aştepta ca medaliatul de argint de la Vancouver, sud-coreeanul Lee Seung-Hoon, să încerce dacă nu să dea marea lovitură, măcar să-şi reconfirme argintul de acum 4 ani, el fiind un fondist redutabil şi totodată campionul olimpic din 2010 la 10.000 de metri. Ei, aici am avut o surpriză uriaşă. Hoon a alergat modest şi a terminat pe un foarte slab (pentru el) loc 12. Nici reprezentanţii ţării gazdă nu au fost fericiţi după cursă. Ei îşi puneau speranţa ca Ivan Skobrev (bronz la Vancouver, argint şi bronz la multe competiţii din ultimii trei ani) să prindă locul 2 sau 3. Calcule greşite, rusul a terminat pe locul 7.

Legende ale olimpiadelor: Ard Schenk, primul fondist „uriaş”

Steve Kramer este, indiscutabil, unul dintre cei mai mari fondişti ai ultimului deceniu. Acum 40 de ani, el a avut un precursor, în persoana lui Ard Schenk, considerat şi astăzi ca fiind unul dintre uriaşii patinajului viteză la probele de fond. Schenk a fost de trei ori campion european, de trei ori campion mondial şi la Olimpiada din 1972 a obţinut aurul la 1.500, 5.000 şi 10.000 metri, o performanţă ieşită din comun. În epocă, Schenk i-a avut drept adversari faimoşi pe compatriotul său Kees Verkerk şi pe norvegianul Fred Anton Maier, alţi doi monştri sacri ai patinajului viteză, multipli medaliaţi olimpici, mondiali şi europeni. Ard Schenk a fost bătut la număr de medalii câştigate la o singură ediţie a jocurilor doar de americanul Eric Heiden, care în 1980, la Lake Placid, a câştigat toate cele 5 probe din cursele de patinaj viteză. Alături de Schenk şi Heiden, în top 3 al celor mai mari fondişti din lume îl mai avem pe Toni Gustafson (Suedia) cu victorie la 5.000 de metri în 1984 şi victori la 5.000 şi 10.000 de metri în 1988 şi multi medaliat la mondiale şi europene. Dacă Kramer va obţine aurul şi la 10.000 de metri, atunci, cu siguranţă „troika” va deveni „careu de aşi”.

Clasament intermediar pe medalii