„Părintele Stăniloae mărturisea că atunci când Tatăl L-a trimis pe Fiul la plinirea vremii, I-a spus: «Mergi şi mântuieşte-Ţi fraţii! Dezvăluie-le chipul. Chipul Tău să se arate în ei». Acesta este sensul întrupării Domnului – să scoată la lumină chipul Lui în noi, chip după care am fost creaţi. Şi aceasta caută şi acum Maica Domnului prin umblarea ei tainică în lume – să-L nască pe Hristos în noi. Să ne oferim şi noi spre a-I fi sălaş. Aşa vom înţelege mai bine stihurile colindului: «Astăzi s’a născut/ Cel făr’ de’nceput».”
Când Fecioara Maria a fost cuprinsă de durerile facerii, a cerut adăpost lui Moş Ajun. Acesta a trimis-o la fratele lui mai mare şi mai bogat, Crăciun. Crăciuneasa i-a oferit adăpost, dar numai în staul, temându-se de mânia soţului ei, om rău şi necredincios. Aşa s-a născut Christos în ieslea din Bethleem, sub steaua magică vestind venirea lui pe lume celor trei magi. Furios, Crăciun i-a tăiat mâinile soţiei sale, dar Maica Domnului i le-a lipit la loc. A fost prima minune făcută, prin ea, de Iisus. În unele reprezentări ale Naşterii, scena este figurată chiar în prim-plan. Văzând minunea, Crăciun s-a înspăimântat şi s-a căit, cerându-i iertare lui Dumnezeu. El şi-a împărţit toată averea copiilor săraci şi de atunci, în fiecare an, vine cu daruri pentru cei mici.
Bună dimineaţa la Moş Ajun
Brad de Crăciun
Din seara de 23 decembrie încep patru zile marcate de magia sărbătorilor. În Ajunul Crăciunului, în multe zone ale ţării sunt practicte rituri în care tradiţia religioasă înglobează elemente păgâne, legate de moarte şi renaştere, cu elemente vizând influenţarea recoltei din anul viitor, sănătatea oamenilor şi bunăstarea.
La cântatul cocoşilor, gospodinele încep să facă aluatul pentru turtele cu miez de nucă şi miere, ce vor sta, alături de o sticlă de vin roşu, de colaci şi de mâncăruri de post pe masa din „casa mare”, în aşteptarea preotului care vine cu icoana şi care le va sfinţi. Turtele vor fi mâncate apoi de cei ai casei şi împărţite vecinilor. În seara aceleiaşi zile, copiii şi feciorii încep colindatul, care durează până la Anul Nou, când urează sănătate şi prosperitate, în obiceiul Sorcovei, şi chiar, în unele locuri, până la Bobotează.
Împărţiţi în cete conduse de un vătaf, trec din casă în casă strigând: „Bună-dimineaţa la Moş Ajun/ Ne daţi, ori nu ne daţi”. Colindatul diferă de la o zonă la alta. În Transilvania, ei sunt primiţi în case şi trebuie să aţâţe focul, fiind priviţi ca aducători de noroc. În Oltenia, poartă o prăjină, care are în vârf o basma cu un ban de argint, fire de busuioc şi tămâie, iar gazdele le dau boabe de grâu şi de porumb pe care trebuie să le arunce prin casă ca să aducă noroc. Colindătorii primesc „colindeţe” (colaci), mere, pere, nuci. În sate colindatul este foarte preţuit, oamenii crezând că şi Iisus a fost cu colinda când era copil. Colindelor le sunt asociate şi măştile, de capră sau de urs, în mod obişnuit.
Iesle de Crăciun la Timişoara
Ziua de 24 decembrie este patronată de Moş Ajun. Ca şi zilele săptămânii, evenimentele Ajunul şi Crăciunul au fost personificate de români, devenind Moş Ajun şi Moş Crăciun. Amândoi sunt Moşi, pentru că vin din negura timpului, au în imaginarul popular bărbi albe până în pământ, sunt darnici şi cutreieră în aceste zile lumea aducând bucurie.
Obiceiul bradului împodobit, de dată mai recentă, a prins rădăcini, în sate podoabele fiind confecţioate din materiale la îndemână, între care firele de cânepă, conurile de brad, hârtia, covrigii şi nuiele devin materie primă pentru îngerii, steaua sau coşuleţele prinse de crengi.
„Înspre Crăciun, cerurile se deschid, dar minunea aceasta n-a pot vedea decât cei buni la Dumnezeu: glasurile îngereşti se aud atunci în cer, dar numai cei fără de păcate le pot auzi. Cei care vor stau toată noaptea treji şi păzesc clipa când se deschide cerul. Atunci se aude o toacă de sus, iar cocoşii încep să cânte”, scrie neuitatul Radu Anton Roman.
În ziua de Ajun, la ţară se coc cozonacii, iar rachiul este prohibit, fiind invenţia diavolului.
Ceremoniile culinare de Crăciun sunt legate în primul rând de colaci şi de turte, pâinea devenind un simbol sacru. Ei sunt mâncaţi la ospeţele rituale, sunt daţi colindătorilor şi împărţiţi pentru sufletele morţilor. Colacii sunt în general rotunzi, dar în unele locuri pot avea formă de potcoavă sau de stea, întruchipând Soarele, Luna şi stelele de pe cer. Sunt făcuţi din făină, apă şi sare. În Moldova, turtele frământate din aceleaşi ingrediente sunt apoi înmuiate în sirop făcut din miere (iar la casele mai simandicoase şi cu vanilie sau o cană de ceai de tei, iasomie şi petale de trandafir) şi sunt presărate cu nucă prăjită sau mac.
Astăzi s-a născut Christos, Mesia, chip luminos
Colindători din Vintileasca
Ziua Naşterii Domnului se serbează la 25 decembrie începând cu secolul al IV-lea în Occident şi cu cel de-al V-lea în Est. Iniţial sărbătoare religioasă, a primit, de la începutul veacului al XX-lea, şi o conotaţie laică, fiind celebrat şi de către necreştini, ca o sărbătoare tradiţională a oferirii darurilor. Nu de puţine ori, spiritul laic predomină în zilele noaste asupra celui spiritual.
După terminarea slujbei de Crăciun, la întoarcerea de la biserică şi după împărţirea de colci şi caltaboşi, se aşterne masa. Mâncărurile tradiţionale erau (şi sunt încă) sarmalele cu carne de porc în varză murată, toba, cârnaţii proaspeţi sau puţin afumaţi, şi sângeretele, iar la desert, cozonac. Ele au, în unele cazuri, şi pitoreşti nume metaforice, iar unele sunt învestite cu puteri speciale. Printre acestea din urmă se numără sângeretele, pentru că după credinţele populare, la unele sărbători vederea sângelui este benefică. Se spune că, dacă nu auzi de Ignat guiţatul porcului tăiat, trebuie să te înţepi la un deget, ca să vezi fie şi numai o picătură de sânge. Făcut din sângele porcului, carne grasă, slănină, şorici şi orez, aromat cu piper, cimbru şi ienibahar, sângeretele se aşază pe masă alături de caltaboşul, numit şi „Traista lui Crăciun”, la care sunt folosite măruntaiele animalului: inimă, bojoci, ficat, splină, carne foarte grasă, ceapă, şorici, orez fiert, amestecate, în afară de piper şi ienibahar, cu măghiran. De câtă preţuire se bucură toba vedem şi din numele ei de „caş de cap”, iar la sarmale se dovedeşte priceperea gospodinelor. Mari, fierte la un loc cu carne afumată, mărar şi cimbru, ca în Transilvania, umplute cu carne în care se pune şi morcov, pastă de roşii, ardei iute, orez şi vin, aromate cu mărar, cimbru şi foi de dafin în Muntenia sau mici şi elegante în Moldova, ele se servesc fierbinţi, cu mămăligă, cu sau fără smântnă, după obiceiul locului. Şi cârnaţii au reţete diferite de preparare, după regiune. Şi, bineînţeles, nu există Crăciun adevărat fără piftii sau răcituri. În ceea ce priveşte cozonacii, regină rămâne Moldova. Reţeta lor, oferită de Păstorel Teodoreanu, cuprinde nu mai puţin de 150 de ouă.
Începând din ziua de Crăciun, copiii umblă cu „Steaua”, iar tinerii, cu Vicleimul. „Stelarii” au pe cap corone de hârtie poleită, iar Irozii cu Vicleimul poartă în unele părţi ale ţării un chivot în forma unei biserici, din speteze din scânduri lipite cu hârtie unsă cu untdelemn, ca să devină transparentă, prezentând-l pe Irod în grădina sa, înconjurat de ostaşi, şi simbolizând „Uciderea pruncilor”. Tinerii imaginează mici scenete în care reprezintă Naşterea lui Iisus şi venirea magilor călăuziţi de stea, primirea lor de către Irod şi încercarea acestuia de a afla de la ei locul Naşterii Domnului.
Globuri, cadouri, muzică şi vin
Imagine din târgul Cred în Moş Crăciun
În zilele noastre Crăciunul tradiţional al satelor ajunge în marile oraşe doar prin târguri, la care poţi găsi preparate tradiţionale pe care gospodinele nu le mai pregătesc în casă. La rândul lor, târgurile devin locuri eterogene, în care nostalgia tradiţiei şi bucuria sărbătorilor se îngemănează. Numite „Târgul cadourilor de iarnă”, precum cel din Strada Lipscani din Bucureşti, „Târgul cadourilor de Crăciun”, la Sala Dalles, „Cred în Moş Crăciun”, ca în Cişmigiu, „Atelierul lui Moş Crăciun”, plasat în Piaţa Unirii sau „Târgul Tradiţiilor de Crăciun”, în Parcul Kiseleff, ele atrag vizitatorii cu produse de artizanat, dulciuri, tablouri, suvenire de sezon, jucării, decoraţii pentru brad, cadouri diverse, dar şi creaţii ale unor artişti non-conformişti.
Brazii de Crăciun strâng în jurul lor personaje de poveste, îngeraşi, cerbi, pinguini, oameni de zăpadă, spre bucuri celor mici, ca în Cişmigiu, unde au poposit şi „Sania Moşului”, „Ieslea Naşterii Domnului” şi „Casa lui Moş Crăciun”, iar lângă patinoar, colindători, coruri laice sau religioase, trupe folk şi pop-rock, solişti cunoscuţi aduc voia bună: Mircea Vintilă şi trupa Brambura, Vama, Gyuri Pascu & The Blue Workers, Vasile Şeicaru şi Elena Gheorghe, trupe vocale, de dans şi de teatru pentru copii.
Căsuţe împodobite de sărbătoare oferă obiecte tradiţionale din ceramică pictată, lemn cioplit, icoane şi pânzeturi brodate, împletituri, măşti tradiţionale, globuri, iar artişti amatori, costumaţi în zâne, spiriduşi şi alte personaje din basme, recreează pentru copii atmosfera magică, în „Atelierul lui Moş Crăciun”.
Un Festival al vinului, ce durează până în 27 decembrie, se desfăşoară în Parcul Unirii, în sunetele muzicii populare, rockului, blues-ului şi hip-hop-ului. Paula Seling şi Ovi, Nicu Alifantis, Luminiţa Anghel, Narcisa Suciu, Mirabela Dauer, Cornelia şi Lupu Rednic, Ducu Bertzi, Taxi, Monica Anghel, Marcel Pavel, Ovidiu Lipan „Ţăndărică” şi Fanfara „10 Prăjini”, dar şi grupuri de colindători din Maramureş, din Argeş, Botoşani, Gorj, Cluj, Iaşi, Sibiu, Timiş, Prahova, Teleorman şi Suceava animă atmosfera. Concertele în aer liber din Piaţa Constituţiei îi au ca protagonişti până în 28 decembrie pe Iris, Direcţia 5, Gabriel Cotabiţă şi Andrei Tudor Band, Proconsul, Provincialii, Gheorghe Turda, Oana Sârbu, Viţa de Vie, Vunk, Bere Gratis, Ozana Barabancea, Radu Ille, Narcisa Suciu, Silviu Biriş şi Taraful Bucureşti, trupele Zero, Hara.
Iar în ziua de Crăciun, pe Bulevardul Unirii, copiii se pot plimba în trăsuri trase de ponei, iar cei care nu doresc să rămână în casă se pot bucura de concerte, de degustări gastronomice sau de o oră de patinaj.
Şi după numai câteva zile de linişte după agitaţia Crăciunului, sibienii se strâng în Piaţa Mare, la Târgul de Crăciun pe… stil vechi, ce durează până în 2 ianuarie, cu dulciuri, jucării, decoraţiuni şi vin fiert, ce înconjoară bradul înalt de 25 metri. Şi la Timişoara, târgul se închide abia pe 10 ianuarie, cu o mare varietate de produse propuse de comercinaţi români, germani şi maghiari. Pe 23 decembrie, Moş Crăciun va alege câştigătorii concursului „Cea mai frumoasă scrisoare pentru Moş Crăciun”.
Colinde româneşti şi o voce celebră la Vatican
Mariana Nicolesco
Melomanii pot asculta, la TVR Cultural, în 24 decembrie, la ora 18.00, în 25 şi 26 decembrie, la ora 20.40, seara magică în care din Vatican s-a îndreptat spre căminele a peste un miliard de oameni vocea de aur a sopranei Mariana Nicolesco, interpretând vechile noastre colinde „Trei Crai de la Răsărit”, „O ce veste minunată” şi „Sus la Poarta Raiului”, seară care a rămas de neuitat în memoria tuturor.
Acele minunate capodopere dedicate Naşterii Mântuitorului, transmise din moşi strămoşi şi din generaţie în generaţie, au fost transpuse pentru prima dată pentru cor şi orchestră de muzicologii Sfântului Scaun, pentru a fi cântate de Mariana Nicolesco, acompaniată de Corul şi Orchestra Academiei Naţionale Santa Cecilia de la Roma, cu prilejul Primului Concert de Crăciun în Vatican, la care a fost invitată să apară de către Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea.
