S-ar părea că un mic vulcan a crescut în mijlocul câmpiei la Reims. De fapt, este o casă din lemn, de 130 de metri pătraţi, al cărei acoperiş este acoperit în întregime de plante, ceea ce scade considerabil şi consumul de energie.
Clădirea, imaginată de arhitectul Patrick Nadeau, face parte din sistemul de locuinţe sociale, locuinţe cu chirie modică, domeniu în care, după un eşec aprig criticat, sunt imaginate noi modele, chiar dacă sursele financiare transformă fiecare proiect înr-o provocare.
“Această locuinţă este încă un prototip, dar ea permite testarea câtorva inovaţii tehnice, mai ales pe plan termic, care ar putea fi apoi aplicate pe scară largă”, explica Patrick Nadeau.
La Reims, Paris, Angers sau Bordeaux sunt prevăzute construcţii ale unei noi generaţii de locuinţe sociale. Arhitecţii îşi mobilizează toate resursele imaginative pentru a descoperi noi modalităţi tehnice. “Calitatea acestui tip de locuinţe a evoluat în asemenea măsură încât este aproape imposibil să faci deosebirea între domeniul public şi cel privat”, susţine secretarul de Stat pentru locuinţe din Franţa.
Din 2003, sub egida Agenţiei Naţionale pentru Renovarea Urbană, au fost demolate numeroase clădiri de apartamente sociale, altele au fost remodelate şi au apărut construcţii mai mult sau mai puţin inovatoare.
Casă construită de Patrick Nadeau la Reims
Conştientă de greşelile înaintaşilor, generaţia actuală de arhitecţi este destul de prudentă. Ea încearcă să concilieze ambiţiile creatoare cu un caiet de sarcini costrângător. “Problema constă în a crea mai mult comfort la un preţ mai mic”, afirma arhitecta Anne Démians, care încearcă să-şi impună proiectul pentru arondismentul XVI din Paris, constând în imobile acoperite în întregime cu aluminiu, material ales atât pentru calităţile sale estetice, cât şi pentru cele energetice.
În arondismentul XX, arhitectul Pascal Gontiera a imaginat cuburi compacte din oţel şi lemn pentru un ansamblu de locuinţe sociale “pasive”, adică mici consumatoare de energii exterioare.
Pentru a mări spaţiul acestor construcţii, arhitecţii mizează pe elemente de faţadă, cum ar fi balcoanele, terasele sau verandele.
Pentru a reabilita turnul Bois-le-Prêtre, din arondismentul XVII, de exemplu, agenţia “Lacaton & Vassal”, asociată cu Frédéric Druot, a ales să doteze fiecare apartament cu o grădină de iarnă care se poate deschide sau închide în funcţie de anotimp. Construit între 1959 şi 1961 de arhitectul Raymond Lopez, acesta este primul turn construit în cadrul urbanizării zonei.
“Turnul piraţilor”, cum mai este numit, era aproape o ruină. Pentru renovarea lui, arhitecţii au decis să păstreze structura, mărind-o şi ameliorând-o. Cel mai adesea, mărirea a constat într-un balcon de 1 metru şi o grădină de iarnă de 2 metri. La extremităţile blocului au apărut încăperi noi, pe care locatarii le-au transformat în camere de locuit. A fost mărit numărul ferestrelor, oferind o perspectivă asupra acoperişurilor Parisului. Grădinile de iarnă oferă un surplus de suprafaţă, unii locatari conferindu-le o altă folosinţă, deşi ele sunt gândite ca un tampon termic, atenuând pierderea de energie. Renovările au vizat şi interiorul, fiecare încăpere fiind refăcută. Lucrarea a primit, la sfârşitul anului 2011, Premiul “Équerre d’argent”, numit şi Goncourt pentru arhitectură.
Căsuţele şi terasele proiectate de Stephane Maupin
În acelaşi arondisment sunt în construcţie 12 imobile, printre care şi unul conceput de Stéphane Maupin ca o cascadă de căsuţe cu terase, aşezate faţă în faţă pentru a favoriza comunicarea între vecini. Costul lucrărilor a fost de 11,2 milioane de euro.
La Nantes, agenţia “Tetrarc” a imaginat 11 construcţii cu şase niveluri, având toate un sistem de pasarele din lemn destinate accesului în apartamente prin exterior, oferind astfel în timpul verii posibilitatea unor activităţi în aer liber.
Duo-ul “Beckmann-N’Thépé” a transformat, în clădirea ZAC Masséna, din Paris, terasele care oficial erau nefolosibile în grădini colective. În acelaşi cartier, un proiect de imobil înalt de 55 de metri ar trebui să dovedească faptul că blocurile turn au drept de cetate în capitală, unde o asemenea construcţie nu s-a mai clădit din anii ‘40. Pentru aceasta, arhitectul Edouard François a conceput un turn al “biodiversităţii”, sub forma unei grădini suspendate, plină cu specii rare. Seminţele lor, duse de vânt, ar trebui să “replanteze” capitala.
La Niort, la poalele falezei, o veche tăbăcărie din secolul al XIX-lea a fost transformată de arhitectul Brice Kholer în reşedinţă. Costul transformării a fost destul de ridicat, 2,78 milioane de euro. Lucrările au durat mai mult de doi ani. Edificiul a fost transformat în patru blocuri cu balcoane şi terase din lemn, conferind un aspect mai agreabil, chiar dacă locul păstrează încă un uşor aspect industrial. Cele 18 locuinţe astfel amenajate au şi avantajul de a se afla lângă fluviu, beneficiind de prospeţimea aerului. În plus, aceste demersuri oferă o a doua şansă patrimoniului istoric, păstrând bogăţia culturală a localităţilor. O altă construcţie ce va fi reconvertită de acelaşi architect în locuinţe este o veche uscătorie.
Un proiect similar s-a desfăşurat la poalele colinei Saint André, pe insuliţa Saint-Vaize, unde o reşedinţă particulară din seolul al XVII-lea a fost remodelată, ca şi la mânăstirea din Place Chanzy.
Locuinţe sociale ZAC la Angers
Reînnoirile se petrec şi din punct de vedere stilistic, arhitecţii acordând o mai mare atenţie designului.
În cadrul renovării urbane din Saumur, în cartierul Chemin-Vert, un imens imobil HLM a fost demolat cu câţiva ani în urmă. O construcţie din noua generaţie îi ia locul. Proiectul va debuta în iunie 2012 şi va fi concretizat de studioul “ATOME” din Saumur. Va fi o “arhitectură bio-climatică”, cu o suprafaţă de 1.500 de metri pătraţi, cu structură şi finisări din lemn. Garsonierele vor avea ferestre pe două faţade şi un balcon, care vor privilegia lumina naturală.
În luna aprilie a acestui an, revista “Le Moniteur” a răsplătit cu Premiul “Architecture et Maîtres d’ouvrages” (AMO) 38 de locuinţe din cartierul Fauvelles, la Courbevoie, pentru “spaţiile luminoase şi modulare care oferă locuitorilor un interior diferit de al vecinilor, cu spaţii exterioare mulate în jurul zidurilor ca o casă”.
