Un lustragiu atrage atenţia trecătorilor bătând cu peria în cutia ce aşteaptă ghete mai mult sau mai puţin elegante, un vânzător ambulant îmbie lumea cu covrigei, un posibil Ipingescu invită publicul să intre prin uşa larg deschisă a Galeriei de Artă a Municipiului Bucureşti. Cei care au reţineri privind imaginea lor se pot opri înainte de „prezentarea în societate” la scaunul bărbierului pentru un „ras, tuns şi frezat”.
Aşa a a fost inaugurată aseară „Marea Exposiţiune Suvenir de Bucureşti”. Interiorul nu este mai puţin pitoresc. La a 551-a aniversare a Capitalei, pictori, graficieni, „meşteri” în artele decorative au decis să reconstituie portretul unei epoci. Peisajele lui Vitalie Butescu, venit din Basarabia şi stabilit după studii la Cluj şi un periplu londonez, la Bucureştiul pe care îl numeşte „mon amour”, sunt realizate în zilele noastre, dar maniera aparent clasică, culorile calde, perdeaua de aer aşternută între privitor şi pânză le transformă în imagini din toate timpurile şi pentru toate timpurile. Le răspund, de pe peretele alăturat, delicatele desene cu aer nostalgic, cu atmosferă tamisată ale sculptoriţei şi graficienei Gabriela Drăghici. Case, parcuri, siluete de arbori, pânze de apă într-o lumină egală, molcomă, vorbind despre o un ritm calm al lumii.
Subtil colorate, acuarelele Mirelei Hagiu surprind străzile vechi ale Bucureştiului, Palatul Cantacuzino, centrul vechi într-o succesiune de imagini proaspete, din care personajele lipsesc ca şi cum ar rămâne în afara peisajului, încercând să se impregneze, printr-o lentilă întoarsă în timp, de magia unor locuri păstrate, uneori cu greutate, dintr-o epocă mai caldă a oraşului.
Savuroase gravuri pe o minunată hârtie manufacturată sunt prinse, fals boem, cu cârlige de rufe pe sfori întinse din loc în loc, invitând, cu aerul lor de preţios souvenir-carte poştală la aceeaşi excursie în timpul Cetăţii lui Bucur. Unele locuri sunt uşor recognoscibile, alte şi-au schimbat parţial aspectul în zilele noastre, iar în unele cazuri, privitorul are nevoie de legendă pentru a descoperi edificiul sau peisajul din faţa lui. Din zona centrală sau parcurile oraşului la Palatul Cotroceni locurile se prezintă sub pudra amintirii. Străzile fac faţă cu greu mulţimii ieşite la promenadă, ici şi colo maşinile de epocă îşi dispută drumul cu pietonii.
Dar, în pofida celor scrise până acum, atmosfera expoziţiei nu este una nostalgică. Pitorescul, zâmbetul ironic, buna dispoziţie izbucnesc din pălăriile elegante şi incomode pentru femeia activă de azi, din şalurile vaporoase sau bijuteriile cu aer baroc sau Art Nouveau, din genţile, din minuscule jachete din dantelă pentru botez, vasele de ceramică, toate lucrate de mână, semnate de designeri ca Roxana Soos, Iuliana Mateescu, Andra Nenciu şi Vasile Corlăţean. Şi nu mai puţin amuzante şi evocatoare sunt fotografiile interbelice, din care privesc demne persoane necunoscute, ce au pozat în faţa obiectivului pentru imortalizarea cine ştie cărui eveniment important din viaţa lor, necunoscut vizitatorului care se plimbă prin faţa lor în ritmul desuet al unei romanţe.
Organizatorii expoziţiei ce rămâne deschisă până la 28 septembrie, Elite Art Gallery şi Alumnus Club pentru UNESCO, au îmbrăcat vernisajul în culorile altei vremi pentru că „la o etate venerabilă precum aceasta şi sărbătoarea trebuie să pe’o potrivă”.
