Hârtie obişnuită sau specială, pânză caşerată, textile mai mult sau mai puţin preţioase, fotografii, desene şi picturi, ceramică… Materiale (nu le-am enumerat pe toate) din care sunt create cărţile-obiect din expoziţia de la Galeria Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti.
Timp de 18 luni, un grup de profesori, absolvenţi de facultate şi studenţi, români şi americani, a lucrat în cadrul proiectului „Schimbul Cultural de Cărţi”, iniţiat de artistele Daniela Frumuşanu şi Joanne Luongo. Expoziţia, deschisă întâi la Community College din Rhode Island în Statele Unite şi acum la Bucureşti, cuprinde peste 70 de cărţi-obiect şi 5 filme experimentale.
Ideea i-a aparţinut artistei americane Joanne R. Luongo, pentru care „artele vizuale au fost, în mod deosebit, expresia liberă a diversităţii culturale”, iar proiectul, o tentativă de a construi o legătură culturală între artiştii din România şi cei din Statele Unite.
Desigur, ideea cărţilor-obiect nu este nouă. Este suficient să ne gândim doar la două nume: Ion Bitzan şi Mircia Dumitrescu. De această dată însă, materialele folosite preponderent diferă, iar interiorul cărţilor este şi el deosebit de complex, incluzând toate domeniile vieţii cotidiene şi întreaga gamă de emoţii prin care fiecare vizitator trece măcar o dată în viaţă. Aluziile la istoria umanităţii, a cărţii sunt frecvente, ca în cazul Gabrielei Scutaru, de exemplu, căreia tabla şi jocul de şah îi prilejuiesc revizitarea conceptului de Yin şi Yang şi a unei simbolistici a spaţiului sacru, într-o creaţie bazată pe serigrafie şi colaj, în care materialele textile folosite poartă texte despre filosofia şahului, iar jocul culorilor echivalează lumina şi întunericul învestite şi ele cu simbolul luptei dintre bine şi rău. Şi tot la acest capitol am putea integra una dintre cele mai spectaculoase piese din expoziţie, „Cartea Alchimiei”, realizată de Daniela Frumuşanu, fastuoasă prin culorile folosite, prin preţiozitatea materialului şi impresionantă prin căutarea unui fond de simboluri care să facă vizibilă unitatea spirituală a omenirii: mister, ritual magic, ştiinţă, transformare, spaţiu alchimic, semne, simboluri, culoare, vindecare…
Alteori, întoarcerea către natură este motorul creatorului. Rodica Diaconu şi Maria Diaconu strâng în „cartea” lor structura copacilor sau striaţiile solzilor fosili de peşte. Lumina şi umbra se joacă pe „filele” de lemn, de bumbac, de hârtie sau de carton, imaginile se reliefează în griuri, albastruri, verde sau brun, puse în valaore de accentele de alb. Lumea vegetală ca matrice apare şi la Chelsea Kelley, de la Massachusetts College of Art and Design din Boston. De data aceasta, copacul cu ramuri „crescute” sub unghiuri guvernate de „regula de aur” face pandant, oarecum, frunzelor, imaginate de Daniela Dumitraşcu, devenite ele simboluri bogat colorate, divers structurate în materiale cu textură ce răsfaţă simţul tactil.
Feţele emoţiei
Imagine din expoziţie
Sursele de inspiraţie sunt neîngrădite: realitatea socială românească a ultimilor 20 de ani, apa care umple oceanul dintre cele două lumi geografice implicate în proiect, prilej de experimentare a unor tehnici artistice noi, industria automobilelor, într-o carte serigrafiată a Ancăi Higiu…
Cei mai mulţi expozanţi se păstrează în lumea emoţiilor, fie ca subiect de sine stătător, ca în „30″, micul jurnal de călătorie al Amaliei Dulhan, realizat în tehnica colajului, cu intervenţii de desen şi culoare, în care imagini stranii, prinse de pe internet oferă o viziune suprarealistă, sau ca în „Feţele emoţiei” semnată de Alexandra Neacşu, fie în creaţiile dedicate poeziei, cu texte alese în funcţie de sensibilitatea artistului şi imagini provocate de ele. Pe aceeaşi direcţie, cartea leporello realizată de Ioana Ursa şi Stea Lie, cu textele japonezei Sei Sonagon, copiate de mână, incluse în desenele cu eleganţe Art Nouveau şi puritate prerafaelită, ale celor două autoare.
Perenitatea cărţii este o idee ce transpare, mai ales în operele a două artiste: Cristina Bolborea, cu remarcabilele cărţi-obiect ceramic, implicând şi aluzia transparentă la Antichitate, şi Irina Andreia Silivestru, cu cartea-obiect ferecat, altă rememorare, de această dată a manuscriselor medievale.
Şi dacă inspiraţia livrescă pare normală într-o expoziţie de carte, apar şi demersuri mai aproape de cotidian, ca la Ashlyn Conners, de la Quinsigamond Community College, Worcester, pentru care „simplitatea este cheia”, sau Andrei Gramart, din Bucureşti, care transpune în imagini viu colorate, cu efecte de clar-obscur, un Ploieşti-exil, transformat în spaţiu cu atmosferă suprarealistă.
În sfârşit, să mai amintim şi preocupările declarat estetice, ale lui Madoka Fukai de la Colegiul din Boston, şi pe cele legate de „plăcerea de a folosi culoarea şi de a lucra în tehnici tradiţioonale, cu diferite materiale”, a Sabinei Stan.
Deschisă până la 12 noiembrie, expoziţia colectivă de la UNA Galeria prilejuieşte vizitatorului o incursiune fascinantă într-o lume guvernată de cartea devenită, în primul rând, artă vizuală, născută din relaţia intimă a creatorilor cu lumea culturii în general, cu cea a cuvântului-imagine.
