“Centrul Pompidou-Metz” găzduieşte, până în 24 februarie, prima expoziţie retrospectivă consacrată în Franţa lui Hans Richter (1888-1976). Plastician, scriitor, inventator al filmului abstract la începutul anilor ’20, Richter a fost unul dintre actorii principali al mişcării Dada şi un reprezentant al constructivismului. Opera lui complexă şi polimorfă este expusă alături de cea a contemporanilor lui, Man Ray, Kazimir Malevitch, Theo van Doesburg, Viking Eggeling sau Gerrit Rietveld.
Expoziţia, foarte completă, a fost concepută şi realizată împreună cu “Los Angeles County Museum of Art”. Ea retrasează ansamblul creaţiei de peste jumătate de secol a lui Hans Richter, personalitate care a participat la toate curentele avangardei, expresionism, Dada, constructivism, suprarealism, artă abstractă, şi a traversat toate evenimentele ce au marcat istoria secolului al XX-lea, de la Primul Război Mondial la maccarthisme. Traiectoria lui povesteşte o istorie a artei din secolul al XX-lea, în dimensiunea ei formală, socială şi politică. De la Primul Război Mondial la revoluţia Spartakistă, de la Republica din Weimar la nazism şi persecuţiile antisemite, de la Zürich la Berlin, Moscova sau New York, Hans Richter a cunoscut şi a fost implicat în toate evenimentele importante.
Autoportret
Sunt prezentate la Metz peste 100 de creaţii plastice, 10 filme create de el şi numeroase documente: cărţi, reviste, fotografii… Dar şi aproximativ 100 de opere ale artiştilor care l-au influenţat şi cu care a colaborat.
Expoziţia, al cărei parcurs este punctat de extrase din autobiografia artistului, se deschide cu “Autoportretul” desenat din 1911 şi un portret filmat unde este văzut în compania lui Marcel Duchamp. Primele opere expuse, cum ar fi “Autoportretul în roşu şi albastru” (1916) şi “Omul albastru” (917), aparţinând “Kunsthaus” din Zürich, dovedesc apartenenţa lui la expresionism, cu care venise în contact prin grupul “Der Blaue Reiter”, în 1912, şi prin revista “Der Sturm”.
Cap Dada
Deşi provenea din marea burghezie berlineză, Richter a fost un om de stânga, iar opera lui poartă marca acestei opţiuni. Rănit grav în 1914, s-a întors din război cu idei pacifiste şi socialiste. Sosit la Zürich, în 1916, desena obsesiv alegorii ale carnajului. I-a cunoscut apoi pe Jean Arp, pe Tristan Tzara şi pe Marcel Iancu şi s-a lansat în aventura “Dada”. Lucrarea “Capetele Dada”, în alb-negru, deschide tot atunci drumul experimentelor sale în domeniul cinematografic. A publicat în revista “Dada”, iar între 1923 şi 1926, a editat revista “G:”, la care colaborează Arp, Brâncuşi, Hausmann, Mondrian, Mies van der Rohe, Schwitters. În aceeaşi perioadă are un proiect de film, neterminat, împreună cu Malevitch, care a apărut, în mod curios, în anii ’60.
Nici mână nici picior, colaj
La sfârşitul celui de al treilea deceniu, Richter a conceput secţiunea de film a unei expoziţii celebre, “Film und Foto”, de la Stuttgart. Dar, fiind evreu, atelierul lui a fost vandalizat în 1933 de către nazişti, iar el a fost trecut în lista artiştilor “degeneraţi”. Călătoreşte atunci prin toată Europa, exilându-se, în final, în Statele Unite, în 1941.
Richter este inventatorul, împreună cu suedezul Viking Eggeling (1880-1925), al unui film abstract, “Rythme 21”, constând în alternarea, timp de trei minute, a unor pătrate şi dreptunghiuri care cresc sau se micşorează ritmic. Un demers radical, comparabil cu celebrul “Pătrat alb pe fond alb” de Kasimir Malévitch, cu care, de altfel, avea să colaboreze în 1927. Este o peliculă foarte importantă pentru apariţia mişcării “De Stijl”, a mobilierului lui Rietveld, dar şi a arhitecturii moderne a lui Ludwig Mies van der Rohe.
Marcel Duchamp în filmul lui Hans Richter, Visurile care pot fi cumpărate cu bani
În anul 1926 a regizat pelicula “Filmstudie”, pe muzica lui Hans Heinz Stuckenschmidt, iar un an mai târziu filmul “Vormittagspark” (Parcul înainte de prânz), pe muzica de Paul Hindemith.
În opera lui Hans Richter, cinema-ul a fost un punct de întâlnire al diferitelor arte: pictură, desen, dar şi tipografie, fotografie şi arhitectură.
Alungat din Europa de nazism, artistul a transferat în Statele Unite ideile sale artistice, fondând una dintre primele şcoli de producători de film, “The New American Cinema Mouvement”. A predat, începând cu 1942, la “Institute of Film Techniques” la “City College” din New York timp de 15 ani.
Omul albastru
Pentru prima dată, este prezentat la Metz ansamblul operei sale cinematografice, de la începutul anilor ’20 până la filmele independente turnate, începând din 1940, în Statele Unite, cum ar fi pelicula suprarealistă “Dreams that Money Can Buy” (1944-1947), cu Marcel Duchamp, Fernand Léger, Max Ernst, Man Ray şi Calder.
În Statele Unite, Richter s-a întors la pictura abstractă, devenind, în acelaşi timp, un istoric al mişcării “Dada”, scriind chiar o istorie a ei, şi comisar de expoziţii, inventând tipul de expoziţie itinerantă uşoară, făcută exclusiv cu reproduceri şi documente. Etalarea de la Metz se termină cu evocarea expoziţiei “Dada 1916-1966”, concepută de Hans Richter.
A ţinut, totodată, cronica actualităţii în rulouri monumentale de colaje, până la scandalul de la Watergate, din 1974.
Portret vizionar
Deşi a însoţit busculada scenei artistice europene şi a celei din Statele Unite, contribuind, prin arta sa, prin publicaţii şi expoziţii, la scrierea istoriei artei moderne, Hans Richter a fost în general un artist subestimat. “La încrucişarea a tot ceea ce conta în istoria artei moderne, a fost un extraordinar catalizator al diferitelor curente”, explică în catalog comisarul expoziţiei, Philippe-Alain Michaud.
În prelungirea expoziţiei “Hans Richter. La traversée du siècle” sunt propuse vizitatorilor şase “portrete” ale oraşelor în care a trăit artistul, realizate de cineaşti importanţi al scenei artistice şi experimentale. Sub titlul “Oraşele lui Hans Richter. Berlin-Moscova-New York”, publicul este antrenat într-o călătorie prin Europa anilor ’20 şi prin Statele Unite de după război, prin intermediul filmelor semnate de Eugène Deslaw, Peter Hutton, Mikhail Kaufman, László Moholy-Nagy, Walter Ruttmann, Paul Strand şi Charles Sheeler.
