Adrian Năstase poate fi considerat un animal politic cu fibră. Are cultură, are prestanţă, combină uşor, se pierde greu şi îşi doreşte puterea cu disperare. Prestaţia sa de după eşecul la prezidenţialele din 2004 este mai mult decât onorabilă. Într-un fel seamănă cu un lup împuşcat. În loc să cadă cum credeau toţi, continuă goana după pradă. Cu preşedinţia Consiliului Naţional putem spune că s-a apropiat de ea mai mult decât se aşteptau vânătorii. Sau ca într-o scenă de telenovelă. Rănit grav, Adrian Năstase continuă lupta şi e pe cale de a întoarce soarta bătăliei. Acest comportament bărbătesc, amestecat şi cu puţină teamă de prăbuşire, îl şi face un adversar redutabil. Va câştiga fostul premier competiţia pentru fotoliul de preşedinte al PSD? Sigur este în joc, sigur încearcă o lovitură. La trăsăturile enumerate mai sus mai trebuie adăugate şi câteva piedici.
Pe drumul spre preşedinţia partidului, parcursul lui Adrian Năstase este încă presărat cu bolovani şi cuie. Şi mă refer nu la cele plasate de adversari, ci la cele pe care le-a pus în prestaţia sa de premier.
Faptul că DNA nu a dovedit încă nimic nu înseamnă neapărat sfârşitul jocului. Sau ne-a arătat doar puterea de luptă a acestui om politic. Dar anii care au trecut de la înfrângerea din 2004 n-au clasat, politic vorbind, o sumedenie de cauze. Adrian Năstase n-a decontat în faţa colegilor de partid toate afacerile făcute cu câţiva dintre miniştrii săi. Mă refer la Roxana Bichel şi Sergiu Sechelariu etc. Dosarele aflate în diverse faze (importurile din Orient, afişele etc.) s-ar putea să se bucure de o atenţie specială din partea presei. O sentinţă cu suspendare într-unul din dosare, alte câteva chemări la DNA, împingerea pe tapet a unor alte dosare ar putea să-l înmoaie pe redutabilul combatant. Şi să cuminţească PSD-ul în lupta sa cu partidul din acelaşi trunchi şi mamă.
Faptul că Adrian Năstase a făcut PSD-ului doar promisiuni de performanţă politică şi a precizat că nu mai vizează nici un alt post ne arată că şi al are anumite temeri. Atât legate de conflictul cu Traian Băsescu şi PDL, cât şi de susţinerea din interiorul partidului. Nimeni nu-i poate garanta că în timpul congresului nu se va găsi cineva care să reia câteva cazuri şi subiecte din vara şi toamna lui 2004. Compensează susţinerea lui Ion Iliescu acest tip de vulnerabilitate? Sau devotamentul lui Victor Ponta şi al celor câţiva care nu l-au părăsit? Cât poate să-i aducă sprijinul lui Miron Mitrea, care şi el are un CV de politician împuşcat în aripă? Numeri până la 10 şi se trezeşte cu chemare la DNA!
Toate acestea nu sunt decât întrebări pe care mi le pun în legătură cu evenimentul din 20 februarie. Sunt şansele lui Adrian Năstase la fel de puternice ca şi cele ale PSD-ului din momentul în care acesta ar deveni preşedinte? Mă feresc să răspund. Războiul purtat în perioada 2000-2004 mă obligă la precauţie. În plus, nu suport profeţii şi ghicitoarele!
Post scriptum: Ieri-seară, odrasla familiei Păunescu a acordat un interviu postului de televiziune al familiei. Multilateralismul cultural al progeniturii se exprima prin cel mai strălucit „hî-hî-hîîîîî!” difuzat vreodată la B1. Pentru luminarea noastră definitivă, a scăpat şi propoziţia sa de debut. ”Piaţa de publicitate din România este subevaluată!” Oare de cine? Nu mă refer la proşti, ci la cei care încurcă subevaluat cu nedezvoltat!
