Premierul Emil Boc a ieşit duminică în public cu un fel de ultimatum la adresa opoziţiei. „Observ că este o tergiversare deliberată din partea PSD şi PNL de a lua o susţinere precisă cu privire la ceea ce au votat românii la referendum. De aceea, cer public preşedintelui PSD şi preşedintelui PNL să menţioneze foarte clar dacă susţin (…) reducerea numărului de parlamentari de la 471 la 300 şi trecerea la Parlament unicameral imediat, în acest an.”În primul rând se impune o observaţie. După fostul profesor de drept constituţional Emil Boc – îmbrăcat temporar în costum de prim-ministru -, Parlamentul este cel care se află sub controlul guvernului, şi nu invers, cum scrie în Constituţie. Şi tot din Legea fundamentală a statului român mai reiese că „mandatul imperativ este nul”. Deci domnul Emil Boc NU are dreptul să ordone nimic Parlamentului. Că îi ordonă Robertei Anastase e problema lui personală, dar trebuie să se limiteze la chestiuni pe linie de partid. Că Roberta Anastase execută ordinele de partid şi angajează şi Parlamentul este foarte grav. Dar se pare că, pentru PDL-işti, respectarea procedurilor – inclusiv cele prevăzute de Constituţie – reprezintă un moft.
Să trecem la fondul problemei. De ce a ieşit intempestiv premierul Boc şi a repus pe tapet o temă utilizată abuziv în campania electorală de către Traian Băsescu? În nici un caz din criză de idei. În nici un caz pentru a rezolva rapid “promisiunile electorale” din campania prezidenţială.
Pentru că, de la vlădică la opincă, toţi ştiu că, nici dacă ar exista voinţă politică unanimă, revizuirea Constituţiei (aici se încadrează modificarea sistemului Parlamentar) nu se poate face peste noapte, procedurile durând chiar şi doi ani.
Cred că totul a fost perfect şi perfid calculat. Nu este vorba de a crea un evenimet, care să acopere un altul, lucru uzual pentru regimul Băsesu-Boc. Pentru situaţia socială explozivă generată de legile absurde privind salariile şi pensiile s-a găsit pentru moment o “acoperire”: s-a reluat tema “salariilor şi pensiilor nesimţite”. O temă cu priză la vulg. Altceva îi doare pe premier şi pe ortacii lui din PDL. Cineva, care chiar citeşte programele cu care se prezintă în alegerile de partid diferiţi candidaţi, a aflat că în programul cu care Mircea Geoană vrea să-şi conserve funcţia de preşedinte al PSD se află şi un capitol care se referă la “formarea unei alte majorităţi parlamentare, prin provocarea de alegeri anticipate”.
Ca să nu mai vorbesc de faptul că în ultimele zile Mircea Geoană a făcut şi referiri la o posibilă moţiune de cenzură. Şi cred că şi liberalii n-ar zice pas, ţinând cont de rezultatul promiţător obţinut de Crin Antonescu la prezidenţiale. Pentru PDL, anticipatele ar fi o catsatrofă. (Cine nu este de acord cu mine ar putea invoca fragila majoritate de care beneficiază acum guvernul. Fals. UDMR s-ar putea să marşeze la o eventuală moţiune de cenzură, mai ales după ce se va lovi – din nou – de împotrivirea PDL de a vota statutul minorităţilor în varianta pe care a propus-o încă din 2005.)
De aceea, Emil Boc, preventiv, resuscitează tema de campanie a lui Traian Băsescu, pentru ca în cazul unor alegeri anticipate să aibă “muniţie” electorală şi să-l implice totodată şi pe şeful statului în campanie pe post de locomotivă. Premierul uită însă un lucru esenţial: dacă vor avea loc anticipate, diaspora nu va mai vota, iar turismul electoral nu mai este posibil. Ceea ce ar însemna un handicap serios pentru Emil Boc&Co., chiar cu Traian Băsescu pe post de locomotivă.
