Mărturisirea făcută colegei noastre Oana Stănciulescu după câteva întrebări insistente a produs valuri puternice în PSD. În câteva minute a devenit subiect naţional. Şi nu numai. Fostul comunist dar şi fostul preşedinte al României a răbufnit pe neaşteptate.După o carieră plină de succese, victorii, prăbuşiri, fluierături şi procese, după acuze la foc automat şi interminabile dosare, după ce a marcat istoria României din ultimele două decenii, Ion Iliescu a anunţat sec că se retrage. E ca şi cum ar zice că nu mai vrea nimic. Numai că lucrurile care au ţinut şi încă mai ţin de existenţa sa nu-i mai aparţin. Ion Iliescu va fi în politica românească şi după ce va trece în lumea de dincolo.
Aşa cum Ceauşescu, deşi executat, continuă să marcheze comportamentul unor politicieni, să ţină ţara în impasul generat de viziunea sa economică şi ideologică. Aşa şi Ion Iliescu. Se retrage din toate funcţiile politice, din toate poziţiile, oficiale sau neoficiale. Dar nu se poate extrage din atâtea lucruri marcate de deciziile sale şi de modul său de a fi. De la organizarea partidelor politice la modelul de politician impus după revoluţie, de la felul în care s-au produs privatizările (inclusiv îmbogăţirile!) la restituirea proprietăţilor confiscate, toate poartă marca personajului în cauză. Cine nu crede n-are decât să-şi imagineze o Românie în tranziţie condusă de Havel, de Walesa sau, în direcţie opusă, de Vadim sau de Ziuganov!
Nu intenţionez un bilanţ al unei cariere. Nu-i nici locul şi nici momentul. Pot însă să presupun câteva consecinţe ale acestui refuz de a se mai implica în viaţa PSD. În primul rând, aripa bătrânilor pierde stâlpul de bază. Adrian Năstase şi Miron Mitrea reprezintă o forţă, dar mult mai mică fără Ion Iliescu. Partidul înfiinţat de el pierde sigur din luciditate şi echilibru. Ion Iliescu, aşa de modă veche cum era, în momentele-cheie făcea demonstraţia vocaţiei sale de politician şi din două-trei propoziţii partidul lămurea lucrurile şi le ducea spre logică.
În acelaşi timp, retragerea lui Ion Iliescu scapă PSD-ul de o ţintă. Toţi anticomuniştii, inclusiv securiştii travestiţi, s-au legitimat ca democraţi tocându-l pe Ion Iliescu. Traian Băsescu a păcălit jumătate din România punând semnul egal între PSD şi fostul preşedinte. Ştiind că electoratul CDR îl urăşte la foc automat, a folosit reflexul pentru a strânge în jurul biografiei sale non-revoluţionare (ca să nu scriu anti-revoluţionare!) o mare parte din anticomuniştii tineri, din foştii deţinuţi politici, din foştii ofiţeri de Securitate şi tot mecanismul serviciilor secrete. Strategia actualului preşedinte i-a adus puncte importante în bătălia cu PSD şi cu Mircea Geoană. Acum nu mai poate continua în acelaşi stil. Imaginea lui Ion Iliescu nu mai stă ca o ţintă pe capul Partidului Social Democrat.
Retragerea lui Ion Iliescu (după părerea mea, pornită de la urechismul instaurat în partidul fondat de el!) simplifică mult alegerile de la congres. Aduc succesul lui Mircea Geoană mult mai aproape, dar îl şi fac mai lipsit de greutate.
