La Delegaţia Permanentă a PNL, ca şi în Biroul Politic Central, Crin Antonescu a avut câştig de cauză: alegerea conducerii partidului se va face pe sistemul anacronic de vot pe listă. O procedură contestată în mai toate partidele politice.Nimeni nu a pus public această întrebare. De ce vrea Crin Antonescu alegeri în partid pe o procedură pe care chiar el o contesta cu numai câţiva ani în urmă: prezentare de moţiune şi vot pe listă. Alegerile pe bază de moţiune sunt specifice partidelor socialiste. La noi, FSN, PDSR, PD au avut runde de alegeri pe bază de moţiuni şi vot pe listă. Şi chiar liberalii în timpul mandatului lui Theodor Stolojan, de fapt tot un om născut şi venit de pe partea stângă a eşichierului politic. Votul pe listă este criticat pentru că există suspiciuni privind o conducere cvasidictatorială într-un partid.
Crin Antonescu a explicat de ce este partizanul acestei proceduri – “nu este un atac la democraţie, ci o construcţie care vizează democratizarea şi reformarea PNL”. Daţi-mi voie – ca ziarist care se ocupă de 15 de PNL – să nu cred că “democratizarea şi reformarea” partidului se rezolvă prin votul pe listă. Nu sunt de acord nici cu explicaţia lui Antonescu. Dacă ar fi să o interpretez ad litteram, atunci ar trebui să ajung la o concluzie prăpăstioasă: PNL este un partid în care democraţia este doar un musafir, un partid bazat pe relaţii şi structuri învechite care trebuie urgent reformate. (Ce „pleaşcă”, vorba unui clasic în viaţă, pentru adversarii politici o astfel de explicaţie!)
Nu, PNL nu se încadrează în parametrii “stabiliţi” de Crin Antonescu. Este un partid în care gradul de democraţie este destul de ridicat. Nu contest că ar mai trebui şi ceva ajustări, pe ici pe colo. Nu reforma lipseşte din PNL. Altceva, la fel de grav. De ani de zile PNL stă foarte prost la capitolul comunicare. Dar pentru rezolvarea acestei probleme este nevoie de măsuri specifice.
Am să încerc eu să schiţez un răspuns la întrebarea retorică din titlu. Actualul preşedinte al PNL nu este de azi, de ieri în conducerea partidului. Antonescu este de cel puţin 10 ani, dacă nu mai mult, în Biroul Politic Central (anterior a avut şi alte denumiri – n.a.). El ştie foarte bine ce înseamnă ca un preşedinte de partid să aibă şi opozanţi în această structură de conducere. El ştie ce a păţit fostul lider al liberalilor Valeriu Stoica. El a fost nevoit să se recunoască învins şi a trebuit să se retragă atunci când ideile lui nu au mai fost agreate de o majoritate ostilă din BPC.
Antonescu ştie mai bine ca oricine de ce a pierdut Călin Popescu Tăriceanu (considerat în partid un “erou” în bătălia împotriva lui Traian Băsescu, un lider care a reuşit să menţină sus cotele PNL şi după agresiunea din care a rezultat PLD) şefia PNL. Pentru că a fost lucrat de opozanţi din care a făcut şi el parte, alături de Orban, Nicolai ş.a. Crin Antonescu ştie foarte bine că informaţiile “pe surse” din partid, indiferent că sunt reale sau intoxicări, provin de regulă tot de la opozanţi. Şi atunci Antonescu vrea să evite să păţească ceea ce au păţit Stoica şi Tăriceanu, vrea să evite ca în presă să apară ştiri “pe surse”. Antonescu a fost mereu un opozant. Şi el vrea acum să domine BPC şi nu are nevoie în acest organism de un nou Antonescu, de o nouă Nicolai, de un Orban.
Îl înţeleg perfect pe Crin Antonescu. Totuşi, el greşeşte, pentru că, faţă de predecesorii săi, se află într-o situaţie specială. Antonescu este dorit la şefia PNL de toţi liberalii. Atât de cei care îi susţin propunerea privind votul pe listă, cât şi de cei care propun votul individual pentru funcţiile de conducere. Pentru că, după alegerile prezidenţiale, Antonescu este pe val în PNL şi nu numai. Dacă ar fi acceptat votul individual, este greu de crezut că în BPC indicele celor catalogaţi ca fiind “oamenii lui Orban” sau “oamenii lui Tăriceanu” ar fi depăşit 10%. O cantitate neglijabilă. Mergând însă pe votul pe listă, Antonescu riscă să legitimeze o serie de plecări din partid a unor migratori deja antamaţi de PDL, care se vor folosi de propunerea nedemocratică (pentru că asta este în ultimă instanţă votul pe listă) a lui Antonescu pentru a-şi justifica gestul.
Actualul (şi de sâmbătă) viitorul preşedinte al PNL se pare însă că nu a învăţat un lucru esenţial din “istorie”. Chiar şi cei mai fideli suporteri te părăsesc atunci când corabia începe să ia apă. Tăriceanu a pierdut la congresul de anul trecut voturi de la oameni pentru care oricine ar fi băgat mâna în foc că îl vor susţine. La PSD, Geoană a pierdut pentru că o filială “100% a lui” l-a trădat. Urmarea? Cei mai mulţi care îi susţineau până la sacrificiu pe cei doi imediat au prestat omagii pentru noii lideri. Şi “istoria” va continua să se repete. Atunci când va apărea un alt lider.
P.S. Nu ştiu dacă este de râs sau de plâns. La două săptămâni după ce până şi PSD a renunţat la votul pe listă, liberalii îl reintroduc în statut.
