Birourile de vot din Islanda s-au deschis sâmbătă, la ora 9.00 GMT, pentru un referendum asupra nepopularului acord financiar Icesave, fiind aşteptat un zdrobitor “nu” spus de populaţie.În primul referendum de la declararea independenţei republicii nord-europene în 1944, aproximativ 230.000 de islandezi sunt aşteptaţi la urne, primele estimări oficiale fiind aşteptate la puţin timp după închiderea secţiilor de vot, la ora 22.00 GMT, transmite ediţia on-line a Agenţiei Naţionale de Presă AGERPRES.
Mai multe manifestaţii împotriva acordului sunt aşteptate azi la Reykjavik, principalul protest fiind organizat în faţa parlamentului în jurul orei 14.00 GMT.
Textul supus consultării populare este un acord care prevede rambursarea, până în 2024, de către Reykjavik a 3,9 miliarde de euro oferiţi de Londra şi de Haga propriilor cetăţeni care şi-au pierdut banii depuşi în urma falimentului băncii islandeze Icesave, în octombrie 2008.
Ministrul islandez de finanţe Steingrimur Sigfusson a informat vineri că a primit garanţii de la cele două ţări menţionate că discuţiile ar putea continua şi după referendum.
Ca să ramburseze Londrei şi Amsterdamului sumele plătite pentru compensarea deponenţilor britanici şi olandezi ai sistemului bancar islandez intrat în faliment, Islanda ar putea apela la împrumuturi mai mari decât îşi poate permite. Furia populaţiei nemulţumite că plăteşte pentru dezastrul băncilor private s-a declan.ta încă de anul trecut.
Mii de islandezi au protestat, anul trecut, în faţa Parlamentului din Reykjavík faţă de o propunere legislativă menită să garanteze despăgubirea Marii Britanii şi a Olandei pentru efectele pe care le-a avut asupra celor două ţări colapsul sistemului bancar al Islandei.
Actul a fost semnat încă din iunie de şefa guvernului islandez, Johanna Sigurdottir, dar, dacă adoptarea deciziei de a depune cererea oficială de aderare la UE a fost destul de facilă, ratificarea de către Parlament a actului care ar îngloda Islanda în datorii este o misiune mult mai grea.
Icesave a fost un sistem online de depozit cu dobândă foarte ridicată lansat de o bancă islandeză, Landsbanki, în Marea Britanie şi în Olanda şi opera sub regulile pieţei unice a UE, dat fiind că Islanda este membră a Zonei Economice Europene. În aceste condiţii, când Landsbanki s-a prăbuşit în octombrie 2008, depozitarii nu erau acoperiţi de schemele de asigurare ale Marii Britanii şi Olandei, ci se bazau numai pe cea islandeză şi se aşteptau să fie trataţi în acelaşi fel ca investitorii islandezi, ale căror depozite erau garantate integral de guvernul de la Reykjavík. Problema e că, în contextul crizei, Islanda a ajuns la un pas foarte apropiat de faliment, astfel că numai de rambursat britanicilor şi olandezilor nu avea guvernul bani.
Sub imperiul acordului semnat în iunie, Islanda, ţară cu numai 300.000 de locuitori, urma să împrumute de la guvernele britanic şi olandez suma colosală de 5,5 miliarde de dolari, la o dobândă anuală de 5,5%, pentru a putea onora astfel obligaţiile care-i incumbă după prăbuşirea Icesave. Potrivit Johannei Sigurdottir, efortul Islandei va fi imens, împrumutul fiind echivalent cu jumătate din produsul intern brut al ţării, dar, spune şefa guvernului islandez, o parte din sumă va fi obţinută prin vânzarea activelor băncii Landsbanki.
O astfel de îndatorare însă nu este deloc văzută cu ochi buni de alegătorii islandezi, furioşi pe starea în care a ajuns ţara nordică.
Unii, scrie “The Economist”, compară actul “Icesave” – pentru unii “IceSlave” – cu prevederile Tratatului de la Versailles impuse în 1919 Germaniei învinse în Primul Război Mondial.
Prin tratatul semnat în urmă cu 90 de ani, puterile Antantei i-au impus unei Germanii pustiite să plătească despăgubiri ţărilor aliate în valoare totală de 31 de miliarde de dolari. Nu e deloc de mirare că islandezii au dificultăţi să înţeleagă de ce ar putea fi obligaţi să-şi asume reparaţia dezastrului făcut de o bancă privată. Mai mult, unii se tem că, devenind debitor al Marii Britanii şi Olandei, statul islandez ar putea să-şi vadă periclitată suveranitatea.
Controversatul act “Icesave” a fost blocat în comisii parlamentare şi atât politicienii de la putere, cât şi cei din opoziţie doresc introducerea unor amendamente prin care să disipeze presiunea financiară care va plana asupra Islandei.
Ratificarea era considerată vitală de guvernul de la Reykjavík, mai ales în condiţiile în care Islanda caută să se mai scape de efectele crizei aderând la UE. În plus, de ratificarea acestui acord atârnă nu numai relaţiile externe ale Islandei, dar salvarea financiară a ţării, atât împrumutul de la FMI, cât şi cele de la statele vecine depinzând de aprobarea acestuia.
Dominoul economic a lovit Islanda în octombrie 2008, punând capăt unei decade de prosperitate în decursul câtorva zile. Sistemul financiar şi moneda naţională s-au năruit, iar coaliţia aflată atunci la guvernare a demisionat în ianuarie 2009 sub presiunea protestelor publice.
