O teorie prinde din ce în ce mai mult contur. Există indicii că o parte dintre senatorii PDL ar fi votat miercuri împotriva cererii DNA de încuviinţare a cercetării lui Cătălin Voicu în stare de arest preventiv. De ce ar fi votat aşa o parte dintre senatorii partidului condus de Emil Boc (senatori altfel extrem de vocali în emisiunile televizate unde cereau ca Voicu să fie tradus cât mai repede în faţa justiţiei) explică cu argumente politice, dar şi apelând la aritmetică, deputatul PNL Mihai Voicu (nici o legătură de rudenie cu celălalt Voicu) pe blogul lui personal. Analiza efectuată de Mihai Voicu nu este singulară, fiind foarte multe voci care susţin că PDL ar fi avut “misiunea” să voteze „pe invers” pentru a compromite instituţia Senatului.
Scandalul şi aritmetica
Pentru că a trecut votul din Senat şi pentru că atitudinea şi votul senatorilor PNL sunt deasupra oricărui dubiu, dar şi pentru că unii dintre vizitatorii şi comentatorii acestui blog au solicitat asta, încerc să scriu câte ceva despre cazul Cătălin Voicu.
Fără îndoială că, dacă măcar 10% dintre conversaţiile apărute pe surse ca făcând parte din acest dosar sunt reale, cazul este monstruos şi jalnic în acelaşi timp. Situaţia arată ca un amestec de trafic de influenţă şi lăudăroşenie, de mafie şi de şmen de schimbător de valută la colţul străzii. N-am dubii că justiţia trebuie să se pronunţe pe acest caz, indiferent dacă senatorul Voicu va fi în stare de arest preventiv sau nu, asta fiind altă poveste.
Pe de altă parte însă, chiar dacă ar putea suna ca nişte texte standard, nu putem să nu afirmăm încă o dată că ar trebui să funcţioneze prezumţia de nevinovăţie şi că oricine, chiar şi cel mai patetic aranjor, are drepturi civile care ar trebui respectate. De aceea cred că este inacceptabil ca într-un stat de drept cineva să scurgă intenţionat către presă date dintr-un dosar penal, date care, chiar în conformitate cu legea, sunt deocamdată secrete. O anchetă a cuiva, CSM, Parchet, servicii, oricine, cu privire la aceste scurgeri este absolut necesară.
Chiar şi votul din Senat este dubios şi o să vă spun de ce. Au fost 40 de voturi împotrivă. Este foarte uşor să dai vina pe PSD, însă există o problemă de aritmetică. Doar 28 de senatori PSD au fost prezenţi în sala la vot. Chiar dacă au votat toţi împotrivă, ceea ce nu cred, pentru că cel puţin pe Dan Şova, pe Mitrea şi pe Toni Greblă chiar îi cred că au votat pentru, tot mai trebuie să găsim 12 voturi. Scoateţi vă rog senatorii PNL din calcul. În primul rând pentru că am fost singurul partid care a avut decizie imperativă pentru vot favorabil, în al doilea rând pentru că toţi au votat precum Iosefini, cu mânecile suflecate şi mâinile la vedere, orice film putând dovedi asta. UDMR a avut patru oameni la vot, deci nici ei nu contează.
Şi atunci? S-a încercat atragerea Senatului într-o capcană? S-a calculat că ar prinde bine cuiva la imagine să pice propunerea?
Nota Redacţiei: Dacă s-ar fi înregistrat 42 de voturi împotrivă, cererea DNA ar fi fost respinsă.
