Dacă aeronava preşedintelui Poloniei avea doar 16 ani de serviciu, cea preşedintelui României are o vârstă dublă: peste 36 de ani. Traian Băsescu şi serviciul prezidenţial de protocol nu au presat vreodată echipajul aeronavei oficiale ROMAVIA să aterizeze în vreun loc, în care condiţiiile meteorologice erau chiar şi la limită, deşi asta a însemnat anularea sau amânarea participării şefului staului român la evenimente importante.Avioanele cu statut de aeronavă oficială a României au avut parte de tot felul de peripeţii dar şi de incidente.Romanian Air Force One are drept nume de cod în serviciile de securitate, FULGUL.Traian Băsescu, în cei peste cinci ani de când se află la Cotriceni, a respectat întotdeauna deciziile piloţilor.
Astfel, la întoarcerea din vizita în China, în seara zilei de 29 martie 2006, era prevăzută o escală pe Aeroportul Mihail Kogălniceanu din Constanţa, pentru ca şeful statului să inaugureze summit-ul cooperării la Marea Negră. O furtună puternică a împiedicat echipajul să aterizeze în condiţii de siguranţă cu avionul Boeing 707-3k1c. Preşedintele a decis să respecte indicaţia pilotului-comandant, avionul aterizând la Bucureşti-Otopeni. A doua zi dimineaţa, Traian Băsescu s-a îmbarcat la bordul avionului Bac-ului 1-11 şi a ajuns la Constanţa.
Şi pe 29 iulie în acelaşi an, la revenirea de la Washington, Traian Băsescu a preferat să întârzie la un miting aviatic desfăşurat la Constanţa, decât să aterizeze pe Kogălniceanu unde se înregistra o puternică furtună de vară.
O singură dată, la revenirea de la Lisabona, pe 9 decembrie 2007, Băsescu a dat semne că ar vrea ca piloţii „Prezidenţialului” sau „Fulgulului” (pe numele său de cod) să încerce aterizarea la Bucureşti, deşi erau tot probeleme meteo: averse puternice de ploaie. Insistenţele preşedintelui României pentru aterizarea la Bucureşti erau pentru ca unul dintre jurnaliştii ce însoţeau delegaţia sa oficială să poată ajunge mai repede acasă după ce aflase cumplita veste, la Lisabona fiind, că îi murise mama. Varianta era rămânerea o noapte la Timişoara. Dăduse deja dispoziţie ca jurnalistul să fie preluat de la Timişoara şi transportat de urgenţă la Bucureşti, dar în cele din urmă condiţiile meteo s-au ameliorat şi avionul prezidenţial a aterizat în siguranţă la Otopeni.
În 2008, şeful statului a întârziat o oră la summitul de la Bruxelles şi a fost nevoit să înlocuiască avionul din cauza unei defecţiuni la bord. Era vorba despre un transponder, un dispozitiv de poziţionare a aeronavei.
Tocmai datorită dotărilor simple, vechi, de la bordul bătrânului Boeing, pe 31 ianuarie 2005, aceasta a putut să decoleze de pe secţiunea militară a aeroportului londonez Heathrow, unde era un trafic infernal. Din cauza prelungirii timpului acordat declaraţiilor de presă, “Prezidenţialul” nu a mai putut pleca la ora din diagrama de zbor. Ar fi trebuit să-şi aştepte ore bune rândul la decolare, dacă avea toate sistemele compatibile cu cele moderne. Sisteme care nu îi permiteau să zboare la un plafon foarte jos. Astfel, cu acea ocazie, o bună perioadă de timp piloţii au zburat „manual” la o altitudine mai mică decât cea uzuală până după ieşirea din raza centrului de dirijare de la Heathrow.
La un moment dat, în 2005, şi avionul cu ministrul de atunci al afacerilor externe, Mihai Răzvan Ungureanu, nu a putut ateriza din cauza ceţii dense de la Bucureşti-Băneasa. Avionul venind de la Belgrad a ajuns la Constanţa, iar a doua zi aeroporturile din Bucureşti nefiind deschise, s-a întors cu maşina. Piloţii au ajuns, iniţial, până deasupra aeroprtului Băneasa şi au încercat trei aterizări.
Pe vremea ministeriatului la externe al lui Petre Roman avionul particular ce fusese pus la dispoziţia delegaţiei sale oficiale de un important om de afaceri s-a depresurizat brusc iar pasagerii s-au ales cu o spaimă seriaosă. Avionul a aterizat cu bine.
În 1991, deasupra spaţiului aerian al României, o eroare de pilotaj combinată cu neglijenţa piloţilor, o defecţiune tehnică dar şi cu ignoranţa pasagerilor a dus la moartea în avion a ministrului adjunct de externe al Greciei, Yannis Kranidiotis. Pe scurt, din pricina unor manevre greşite ale piloţilor, a neasigurării containerelor cu hrană şi a nefolosirii centurilor de siguranţă au murit oameni, paradoxal, chiar în timpul zborului, chiar dacă avionul nu s-a prăbuşit.
Aeronavele oficiale sunt dirijate de multe ori, din motive de securitate, pe aeroporturile militare. Aşa a fost pe 27 iunie 1997, cu ocazia Consiliului European de la Amsterdam, când avionul Boeing 737-300 al companiei TAROM şi care devenise aeronavă oficială a preşedintelui României pentru că îl avea pe Emil Constantinescu la bord, a decolat şi aterizat de pe/pe baza militară aeriană Valkenburg. Momentul a fost evocat, sâmbătă de pilotul Adrian Iovan care alături de fostul director al Tarom, Gheorghe Răcaru, au pilotat acel avion.
Şi cu ocazia vizitelor oficiale în SUA şi în Germania, avioanele oficiale sunt dirijate către aeroporturi militare. La americani, Washington – Andrew iar la nemţi, Berlin-Tegel.
În data de 10 ianuarie 1991 în timpul unui zbor de antrenament pentru pregătirea vizitei preşedintelui de atunci al României, Ion Iliescu, aeronava oficială a suferit o avarie severă când, în timpul procedurii de aterizare, a lovit cu planul şi cu motorul capătul pistei de la Otopeni. Este vorba despre Boeingul 707-3k1c înmatriculat cu indicativul YR – ABD şi aparţine Flotilei 50 care peste trei luni se transforma în ROMAVIA.
UPDATE 1: România, Flotila 50, a avut trei Boeinguri destinate diriguitorilor României, cel distrus la aterizare – după normele aeriene de atunci a fost considerat un incident de zbor si nu un accident, după cum consemna atunci cotidianul Tineretul Liber – cel care este acum în uzul ROMAVIA şi încă unul care a făcut obicetul unui litigiu la un moment dat. România mai are acum doar unul.
UPDATE 2: Şi Ion Iliescu a ţinut cont de sfaturile piloţilor. În 2004 şi-a anulat zborul la Sibiu alături de premierul de atunci, Adrian Năstase, din cauza ceţii. Anularea acelui zbor a fost o mică satisfacţie pentru presa ostilă care fusese coborâtă din avion. Momentul la care erau aşteptaţi cei doi era inaugurarea unei investiţii foarte economice şi deloc politice.
Un alt moment a fost cel al celei mai iubite anulări de zbor. Tot în vremea lui Ion Iliescu, prin 2003, delegaţia oficială care vizitase Republica Elenă a fost obligată să mai rămână o noapte în Rhodos din cauză că nici un aeroport din România nu era deschis.
UPDATE 3: La începutul mandatului său de preşedinte al României, Emil Constantinescu a avut parte de mică emoţie legată de apartul de zbor cu care călătorea. Avionul TAROM – care era folosit atunci pe post de aeronavă prezidenţială – a fost obligat să oprească brusc (conform procedurilor aeronautice însă) la capătul pistei, procedura de decloare fiind întreruptă cu puţin timp înaintea desprinderii de sol. Comandantul aeronavei văzuse că Boeingul 737-300 căpătase o deviaţie lateral (trăgea un pic dreapta), ceea ce nu era normal dar nici foarte grav iar zborul putea continua. Pentru că zborul era unul special nu s-a continuat procedura decolării. Avionul a fost readus la platforma de îmbarcare/debracare din faţa Salonului Oficial al Aeroportului Otopeni iar pasasgerii -delegaţia oficială şi cea de presă – au fost debarcaţi. Se constatase că problema era una de centraj. Bagajele delegaţiei nu fiseseră cântărite şi de aceea fuseseră plasate care pe unde în cală. La ordinul ministrului transporturilor de atunci, Traian Băsescu, bagajele au fost coborâte şi cântărite după care au fost din nou distribuite conform normelor tehnice. De atunci a şi rămas în vigoare obligativitatea cântăririi bagajelor membrilor delegaţiilor care călătoreau cu zboruri oficiale.
UPDATE 4: Şi Emil Constantinescu respecta decizia piloţilor, chiar dacă asta a însemnat deranjante întârzieri la programul oficial. Astfel, pe 28 noiembrie 1998, cu ocazia ceremoniilor de Ziua Naţională, Constantinescu trebuia să ajungă de la Arad la Sibiu pentru a onora cu prezenţa concertul extraordinar dat în onoarea sa de Corul Madrigal, la Catedrala Catolică din Aiud. Aweroportul Sibiu/Turnişor (SBZ) era închis din cauza ceţii. Piloţii avionului militar ANTONOV – AN 26 RT al Flotiliei Ministerului Apărării, Panaite şi Constantineanu, au decis să meragă la Cluj/Someşeni (CLJ) care era aeroport de rezervă. Şi acolo era un plafon jos de nori, dar condiţiile au fost unele care au permis aterizarea.
UPDATE 5: O singură situaţie limită, dar corect asumată de piloţi, în vremea lui Traian Băsescu, s-a înregistrat pe 14 februarie 2005, cu ocazia vizitei oficiale la Moscova. A fost o situaţie asemănătoare cu cea a sepărării degelaţiei oficiale poloneze de cea jurnaliştilor. Cu acea ocazie, şi jurnaliştii români împreună cu oamenii de afaceri au fost trimişi la Moscova cu o aeronavă separată, Bac-ul 1-11 cu indicativul YR-BRI al Companiei ROMAVIA. Bac-ul a aterizat pe Aeroportul Vnukovo 1 cu vreo patru ore mai devreme decât Boeingul 707-3k1c prezidenţial YR-ABB/Carpaţi. Aterizarea a avut loc pe o ninsoare, un viscol şi un ger cumplite şi numai datorită măiestreie piloţilor militari. Nu a fost nevoie de două încercări. Imediat după aetrizarea avionului cu jurnalişti şi oameni de afaceri români, Vnukovo 1 a fost închis de autorităţile aeronautice ale Federaţiei Ruse. Ulterior, avionul cu Traian Băsescu a aterizat pe Aeroportul Vnukovo 2 destinat exclusiv delegaţiilor oficiale. Aterizarea Air Force One-ului României a avut loc, conform informaţiilor de atunci, chiar dacă Vnukovo 2 era închis din cauza condiţiilor meteo.
Conform regulilor de protocol internaţionale, aeronava oficială a conducătorului unui stat, de regulă, este însoţită pe o anumită durată de avioane de vânătoare din Forţele Aeriene ale statului-gazdă. Însoţirea începeloc la intrarea în spaţiul aerian al statului în cauză. Este o practică întâlnită în cazul vizitelor de stat, cele mai rar întâlnite şi care presupun un protocol deosebit.
De un astfel de protocol a beneificiat şi preşedintele Traian Băsescu în timpul vizitei de stat din 2007 în Regatul Spaniei.
