Erupţia vulcanului Eyjafjallajokull a fost de fiecare dată urmată de erupţii mult mai periculoase, care, în 1783, au provocat modificări climatice majore şi au omorât jumătate din fauna şi un sfert din populaţia Islandei. Mortalitatea a crescut atunci şi în Marea Britanie şi Franţa.Dacă intensitatea erupţiei rămâne la actualul nivel, impactul cenuşii vulcanice şi al gazelor asupra mediului şi a populaţiei nu va fi major, susţin specialiştii. O veste bună este că gazele nu conţin sulfuri care să se transforme în acid sulfuric. Totodată, dacă erupţia va dura câteva luni, cenuşa vulcanică nu va afecta decât Islanda, Groenlanda şi Scandinavia.
Scenariul optimist conceput de vulcanologi arată că vulcanul Eyjafjallajokull va înceta să mai erupă peste câteva zile, iar traficul aerian va reintra în regimul normal, ocolind doar norul aflat în prejma Islandei. “Aici au loc mereu erupţii, iar avioanele le ocolesc de fiecare dată”, a declarat vulcanologul american Michael Bursik, citat de USA Today.
Erupţia însă nu dă semne că s-ar limita. În Islanda, zona din preajma vulcanului Eyjafjallajokull este scufundată în noapte. Cenuşa eliberată acoperă cerul, iar populaţia este obligată să poarte măşti. “M-am simţit de parcă ar fi fost sfârşitul lumii”, spune unul dintre localnici, citat de cotidianul britanic “The Times”.
Repetarea catastrofei din 1783
Cel mai grav scenariu, scrie USA Today, este ca erupţia vulcanului Eyjafjallajokull să se intensifice şi să producă erupţia mult mai periculosului vulcan Katla, aflat în apropiere. Oamenii de ştiinţă au arătat că după fiecare erupţie a lui Eyjafjallajokull a urmat o erupţie a vulcanului Katla. “Când Katla a erupt în 1700, Statele Unite au avut o iarnă foarte grea. Fluviul Mississippi a îngheţat la nord de New Orleans, iar Coasta de Est a avut o iarnă extrem de friguroasă. O erupţie a Katla poate duce la schimbări meteorologice grave”, susţine Gary Hufford, cercetător la Serviciul Meteorologic Naţional din Alaska.
Un alt pericol major poate fi erupţia vulcanului islandez Laki. În 1783, gazele toxice şi cenuşa eliberate de Laki timp de opt luni au ucis jumătate din fauna islandeză şi un sfert din populaţie, din cauza foametei care a urmat. Cenuşa şi norul de dioxid de sulf s-au răspândit în Europa şi au provocat o creştere a mortalităţii din cauza afecţiunilor respiratorii. 20.000 de persoane au murit astfel în Marea Britanie. Dacă în 1990, vulcanul Pinatubo a eliberat în atmosferă 17 milioane de tone de dioxid de sulf şi a dus la o stagnare a încălzirii globale timp de câţiva ani, erupţia din 1783 producea această cantitate la fiecare trei zile. Fenomenul a durat aproape un an.
Pericol redus pentru sănătate
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) susţine că particulele eliberate de vulcanul Eyjafjallajokull nu pun în pericol sănătatea oamenilor. Acest lucru se poate întâmpla doar dacă cenuşa ajunge la nivelul solului, aşa cum s-a întâmplat deja în unele zone din Marea Britanie, mai cu seamă că particulele au dimensiuni mai reduse de 10 microni şi pot fi uşor inhalate. “Dacă oamenii simt iritaţii ale gâtului, nasului sau ale ochilor, este bine să renunţe la activităţile în aer liber”, avertizează Maria Neira, directorul departamentului de sănătate publică al OMS. Cât priveşte pericolul la care este expusă fauna din zona acoperită de norul de cenuşă, acesta este limitat, întrucât cenuşa nu conţine decât cantităţi mici de fluoruri, susţine directorul Agenţiei scoţiene de protecţie a mediului, citat de “New York Times”.
