Şase alte luni de sacrificiu, va să zică – după ce am fost sacrificaţi 45 de ani de regimurile comuniste (Gheorghiu-Dej şi Ceauşescu) şi 20 de ani de regimurile postcomuniste (Iliescu şi Băsescu; regimul Constantinescu a fost de tranzit). Ce mai contează alte şase luni? Sacrificaţi pe altarul experimentelor făcute de clasa politică în numele „democraţiei” (comuniştii spuneau că tot democraţie construiesc), n-am ajuns nicăieri.
Eu, cetăţean de rând al României, de 60 de ani sunt tot sacrificat. Românii de rând sunt cobaii preferaţi ai politicienilor la noi, se resemnează că aşa le-a fost scris, sunt pasivi, deşi fac parte din aceeaşi familie a ortodocşilor majoritari precum grecii, care nu acceptă să fie călcaţi în picioare şi protestează demni, reuşind să-şi mai îndulcească înfrângerea. Vinovăţia crizei generalizate o poartă în exclusivitate lipsa de competenţe a politicienilor, şi cu toate acestea ei nu se dau deoparte, ţin cu dinţii de putere (fiindcă de acolo vin resursele, care pe ei îi ţin deasupra tuturor).
Pot să pun pariu că după cele şase luni de sacrificare a bugetarilor din Educaţie, Sănătate, a funcţionarilor publici (cărora li se vor lua un sfert din salarii şi 15 la sută din pensii, o aberaţie financiară într-un stat care se pretinde a fi social), vor urma alte şase luni de dezastru în România, fiindcă rezultatele vor fi nule – banii-grămadă luaţi din salariu şi pensie, acum, vor acoperi numai găurile din bugetul de stat, ei nu produc nimic, nu fac să crească economia (singurul motor care ar putea să ne scoată la liman ar fi repornirea economiei; dar guvernul Băsescu-Boc n-are soluţii anticriză, care să facă să crească exporturile şi consumul intern; din contră, consumul va scădea; ne-o spune şi FMI, economia va fi sub zero anul viitor).
Asta înseamnă că, după sacrificarea bugetarilor şase luni, urmează sacrificarea tuturor, prin creşterea taxelor şi impozitelor, a TVA (TVA ar aduce sigur bani la buget, aşa cum, până la sfârşitul acestui an, bugetul va avea sigur bani prin tăierea salariilor şi pensiilor), dacă vrem ca statul să nu dea faliment, să nu intre în incapacitate de plată.
Ce se întâmplă acum în România e devastator – partidul-stat PDL (cu binecuvântarea preşedintelui Traian Băsescu şi a UDMR-„Independenţi”-UNPR şi celelalte minorităţi) a acaparat în asemenea hal ţara, la toate nivelurile, şi şi-a instalat clientela în chip mafiot, plătită din bani publici, încât îi e imposibil să o trimită la plimbare. PDL şi toţi cei ai lui Băsescu preferă să ducă ţara de râpă, numai să păstreze privilegiile pentru clientela lor din toate funcţiile statului! A preferat să sacrifice toţi bugetarii, numai să o păstreze în funcţii!
Urmarea? Majoritatea bugetarilor, după tăierea salariilor şi pensiilor, vor trăi cu 600 lei lunar, iar majoritatea clientelei politice a PDL-UDMR-Băsescu va trăi cu 2.500 de lei lunar, pe puţin (având 4.000 de lei, pe puţin)! Adică „i se va rupe” clientelei politice a PDL-Băsescu de măsurile de austeritate luate… Legea unitară a salariilor fiind inventată pentru a fi pauperizaţi bugetarii de rând. Acum urmează să se pună la cale legea unitară a pensionarilor, alţi bugetari care trebuie puşi la zid. E îngrozitor ce se întâmplă, după ce a tăiat sporurile bugetarilor, după ce i-a restructurat (cât caz s-a făcut cu desfiinţarea agenţiilor guvernamentale, vă amintiţi, la sfârşitul anului trecut), după ce i-a trimis în concediu fără plată forţat trei luni şi i-a adus la salarii de mizerie, profund nedemne, acum vine guvernul Băsescu-Boc şi le mai ia un sfert la stat din ce le-a mai rămas! Atenţie, vorbim de 7 milioane de bugetari…
Ce continuă să stupefieze pe toată lumea e faptul că Emil Boc (dovedit iresponsabil, o marionetă de doi bani în mâna lui Băsescu) nu e sacrificat nici de această dată de Băsescu, probabil fiindcă n-ar mai găsi un premier mai docil. Fiind clar pentru toată lumea că principalul vinovat pentru această situaţie de faliment în care se găseşte România, acum, e Băsescu, care conduce de fapt Guvernul. Iar Băsescu nu poate fi schimbat, şi cu atât mai puţin nu are bunul-simţ să demisioneze. Deşi Parlamentul ar putea să-l suspende, pentru prejudiciile aduse economiei naţionale…
Dar noi nu mai avem Parlament aflat majoritar în opoziţie acum, iar PSD şi PNL, în afară că depun moţiuni simple (fără nici un efect) şi liderii lor dau declaraţii politice critice de tip gazetăresc, nu pot da jos guvernul, n-au soluţii viabile la actuala situaţie explozivă din România. Numai o grevă generală ar putea să schimbe totul în ţară, inclusiv să-l oblige pe Băsescu să plece, dar nici liderii de sindicat, nici sindicaliştii (care au ales în majoritate actuala clasă politică de la putere) n-au chef să fie acuzaţi că din cauza lor ţara a devenit neguvernabilă, că s-a „grecizat”.
În definitiv, unde a ajuns Grecia, în care grevele generale s-au ţinut lanţ? Pur şi simplu vom lăsa capul în jos pe mai departe şi ne vom plânge că n-am avut noroc prinzând aceste noi vremuri de restrişte…
