Cea de-a 40-a zi după Paşte este, pentru creştini, sărbătoarea Înălţării Domnului. Una dintre cele mai vechi sărbători creştine, ea este menţionată pentru prima dată de Eusebiu al Cezareei, în scrierea „Despre sărbătoarea Paştilor”, compusă spre 332. Înălţarea încheie ciclul pascal. Este ultima zi în care se ciocnesc ouă roşii.
Scrieri despre Înălţare au rămas de la sfinţii Atanasie al Alexandriei şi Grigore de Nissa. Pe la 380-385, pelerina apuseană Egeria amintea de festivităţile de la Ierusalim, care aveau loc în Biserica Naşterii din Betleem.
Această sărbătoare a căpătat o deosebită solemnitate când Împărăteasa Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, a ridicat pe Muntele Măslinilor (de unde Mântuitorul s-a înălţat la cer) o vestită biserică, Eleona, în care Înălţarea se prăznuia cu mare fast, începând de la miezul nopţii. Azi biserica este în ruină, dar încă se adună acolo o mulţime de creştini, iar clerul diferitelor confesiuni slujeşte Sfânta Liturghie pe altare în aer liber.
Joia Înălţării este sărbătorită în foarte multe ţări, cum ar fi Germania, Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Franţa, Islanda, Liechtenstein, Luxemburg, Norvegia, Olanda, Elveţia, Madagascar, Columbia, Haiti, Indonezia şi în toate teritoriile ortodoxe.
În Noul Testament, Înălţarea la ceruri a lui Iisus apare în Evanghelia după Luca şi în Faptele Apostolilor.
Considerată îndeobşte egală ca importanţă cu momentul Învierii, Înălţarea este marcată cu fast în multe biserici, care scot la iveală, în timpul slujbelor, cele mai preţioase odoare ale lor. În această zi, la Sfântul Mormânt, sunt folosite unele dintre piesele de tezaur pe care credincioşii le văd numai la marile sărbători religioase ce au în centru viaţa lui Hristos.
Mărturii ale credinţei
Unul dintre fabuloasele tezaure de acest fel, provenit din piese donate de-a lungul a trei secole de aproape toate Curţile Europei, „Tezaurul Sfântului Mormânt” este păstrat cu sfinţenie de călugări din ordinul Fanciscan, care au grijă de acest loc sacru, încă din 1271.
Adevărate capodopere, necunoscute publicului până acum, sunt pregătite pentru o expoziţie, ce va avea loc peste doi ani la Paris, aşa cum se afirmă într-un reportaj mai vechi din „Le Figaro”. Expoziţia are trei obiective: unul estetic, unul istoric, prin relevarea relaţiilor dintre capetele încoronate ale Europei şi Sfântul Mormânt, şi unul social, prin evidenţierea rolului pe care Biserica Catolică îl joacă în prezent în viaţa creştinilor de la Ierusalim. În acelaşi timp, ea se doreşte un omagiu adus, la distanţă de două secole, lui Chateaubriand, care, în 1808, întors dintr-o călătorie la Ierusalim, îi propunea lui Napoleon să reconstruiască Biserica Sfântului Mormânt, mistuită de un incendiu.
Candele, candelabre, cruci de procesiune, căţui, sfeşnice, platouri, potire, lucrate în majoritatea cazurilor în argint sau argint aurit, bogat împodobite cu scene şi simboluri sacre, sunt folosite şi astăzi în slujbele cele mai importante ale Săptămânii Patimilor, în cele de Înviere sau de Înălţare. Doar în aceste momente părăseşte locul sigur în care este păstrat, de exemplu, un tabernacol portabil, din argint masiv, realizat în Spania secolului al XVII-lea. Este una dintre piesele cele mai preţioase, căreia i se adaugă peste 175 de obiecte în care sacrul şi esteticul se întrepătrund. Există candelabre cu stema Franţei, dăruite în 1617, un platou de argint aurit, lucrat de orfevrul parizian Claude Caignet şi oferit la 1621 de Ludovic al XIII-lea, împreună cu o pereche de sfeşnice din argint, decorate cu flori de crin.
Ludovic al XIV-lea dona Sfântului Mormânt potire şi o minunată cruce din argint aurit. Filip al II-lea al Spaniei făcea o danie la 1587, iar din Sfântul Imperiu German veneau ofrande la începutul secolului al XVIII-lea. Marile candelabre dăruite de Charles de Bourbon, Regele Celor Două Sicilii şi al Neapolelui, stau alături de o impresionantă cruce de procesiune, decorată cu flori de crini, cu un relief pe una dintre feţe, al Madonei cu Pruncul. Veşminte liturgice, picturi întregesc colecţia, considerată de specialişti „un tezaur excepţional al Occidentului”.
Expoziţia, ce va avea loc la „La Grande Arche de la Défense din Paris”, prilejuieşte şi studierea foarte serioasă şi inventarierea, împreună cu specialiştii, a bogatei colecţii, ascunsă până acum ochilor profanilor.
