Este un nume de mare succes al acestor ultimi ani. Este un nume de mare popularitate care atrage atât telespectatorii, cât şi jurnaliştii sau cască-guriştii. Este un nume născut din spuma anonimatului de către un partid politic şi un sus-ţinător activ care este actualul şef al statului român. Punctum. O femeie care a reuşit să-şi depăşească propria condiţie – modestă – şi să devină un fel de simbol al reuşitei în viaţă.
Încercăm să depăşim puseurile misogine şi să fim cât mai obiectivi posibil. Degeaba am putea eventual bombăni despre un moment sau altul al unei cariere spectaculoase, Elena Udrea este deja un „brand” al României de astăzi. Aşa cum sunt Coca-Cola şi McDonald’s pentru americani, Mercedes pentru nemţi şi Toyota pentru japonezi. Mărci înregistrate. E bine, e rău? E dincolo de bine sau de rău. Este. Cine mai stă azi să judece ce au făcut Ana Ipătescu sau Elena Lupescu, Ecaterina Teodoroiu sau Martha Bibescu? Timpul estompează detaliile. Că ne convine sau nu.
Faptul că Elena Udrea a influenţat mersul istoriei noastre recente este indubitabil. Ne mai aducem oare aminte de momentul „bileţelului” şi apoi duşmănia dintre Tăriceanu şi Băsescu care a dus la stricarea Alianţei D.A. şi tot ce a urmat? Sprijinul condiţionat dat de PSD liberalilor se regăseşte azi într-o sumă de erori deja consumate. Sigur că prezenţa din ce în ce mai agresivă şi mediatizată a Elenei Udrea în prim-planul politicii româneşti a fost una prea puţin eficientă. Dar şi faptul că Elisa Stirbey a divorţat de conservatorul Al. Marghiloman şi s-a căsătorit cu adversarul său politic, liberalul I.I.I. Brătianu, a dus la o lungă duşmănie dintre cei doi lideri politici.
Multe nume de femei în istoria modernă a României au influenţat în bine (Regina Maria) sau rău (Elena Lupescu, Elena Ceauşescu) politica şi bunul mers al ţării. De aceea e greu de spus dacă România arăta altfel dacă Elena Udrea rămânea o simplă avocată sau profesoară specializată – nu ştim unde şi cum – în Marea Neagră. Dar aşa, cu rochiile ei de firmă şi poşete-pantofi de marcă, este prezentă peste tot în calitate de ministru al Turismului şi Dezvoltării Regionale. Că face treabă bună, avem mari rezerve, dar nici nu avem la îndemână suficiente „elemente” – ce expresie urîtă… – ca să judecăm corect şi fără idiosincrazii pentru o prestaţie excesiv de mediatizată.
Nu ştim ca vreun ministru al vreunui cabinet francez sau britanic să beneficieze de atâta tam-tam în jurul lui. Multă lume o înjură sau o invidiază. Nu credem că e bine. Ce tristeţe mai mare poate exista pentru o femeie să se îmbrace de la Dior şi să se încalţe de la Prada şi apoi să stea ore în şir să-l asculte pe nesăratul Emil Boc sau să-i privească pe morocănoşii Blaga, Stănişoară şi Funeriu, colegii ei din Guvernul României? Rămânem la convingerea că este o femeie profund nefericită. Şi-a făcut-o cu mâna ei. Totul se plăteşte. Chiar şi succesul şi popularitatea.
