Conservatorii au luat partea leului în guvernul de coaliţie de la Londra, primul în care va fi prezent şi un ministru musulman. În schimbul a cinci mandate, liberal-democraţii au trebuit să renunţe la ambiţiile europene şi taxarea suplimentară proprietăţilor de lux. Au obţinut însă transformarea Camerei Lorzilor în Senat şi reforma sistemului electoral învechit.
Noul guvern de coaliţie de la Londra şi-a trăit prima zi sub semnul glumelor făcute de premierul David Cameron şi vicepremierul liberal-democrat Nick Clegg. În timpul campaniei, acesta din urmă a fost numit de Cameron drept „cea mai bună glumă din politica britanică”. Întrebat de jurnalişti, premierul a recunoscut acest lucru, moment în care Clegg a spus: „Bine, am plecat”. La casele de pariuri cota prăbuşirii coaliţiei în 2010 este de doar 13/8.
Gluma făcută de cei doi politicieni, ambii în vârstă de 43 de ani, nu poate ascunde diferenţele ideologice majore dintre conservatori şi liberal-democraţi, presa britanică întrebându-se despre cutremurele pe care le-ar putea provoca în coaliţie o decizie proeuropeană luată de un ministru liberal-democrat la Bruxelles, cunoscând euroscepticismul conservatorilor. La fel, nu este uitată nici actuala alianţă dintre liberali şi laburişti în administraţia locală.
Împărţirea portofoliilor guvernamentale între cele două partide a ţinut cont de ambiţiile micului Partid Liberal-Democrat, care a obţinut cinci ministere, dintre care se distinge cel al Comerţului. Portofoliul va fi ocupat de Vince Cable, 67 de ani, economist de profesie, care a intrat în Parlament în 1997. El a fost purtător de cuvânt al Partidului Liberal-Democrat pentru Finanţe începând din 2003. Între 1990 şi 1997 a lucrat pentru grupul Shell.
Conservatorii au luat partea leului. La Externe a fost numit William Hague, cel mai experimentat politician conservator, membru al acestui partid de 15 ani şi devenit ministru la 34 de ani. Tânărul George Osborne, 38 de ani, a preluat Finanţele, un portofoliu dificil, despre care presa britanică scrie că liberal-democraţii s-au ferit mult. Osborne este partizan al unei reduceri imediate a deficitului şi vrea să confere mai multe prerogative Băncii Angliei. Theresa May, prima femeie care a condus Partidul Conservator (2002-2003), a primit Ministerul de Interne şi al Egalităţii de Şanse. Justiţia a revenit tot conservatorilor, prin Kenneth Clarke, 69 de ani, care a ocupat mai multe portofolii în perioada 1979-1997.
O prezenţă inedită este cea a baronesei de origine pakistaneză Sayeeda Warsi, primul ministru musulman din Marea Britanie, e drept, fără portofoliu. Ea a fost propusă de conservatori.
Politica compromisului
Ca măsuri pentru redresarea economiei, guvernul va reduce cu 6 miliarde de lire cheltuielile bugetare, o măsură pe care liberal-democraţii au contestat-o în campania electorală. Ambele partide se opun sporirii taxelor, anunţând chiar o reducere începând din 2011. Conservatorii s-au opus iniţiativei partenerilor de coaliţie de a ridica taxele pentru proprietăţile de lux.
Liberal-democraţii au obţinut acceptul organizării unui referendum pentru modificarea sistemului electoral care acum îi dezavantajează. O altă victorie este fixarea datei următoarelor alegeri parlamentare în mai 2015, ceea ce înseamnă că premierul a renunţat la prerogativa tradiţională de a organiza alegerile atunci când partidul său este cel mai bine cotat. Coaliţia va discuta şi despre posibilitatea transformării Camerei Lorzilor într-un senat cu un mandat de cinci ani. În loc de actualele 746 de locuri, noua cameră ar putea avea doar 300.
Euroscepticismul conservatorilor a triumfat. Guvernul nu va adopta moneda euro şi nici nu va propune acest lucru. Orice propunere de a transfera noi prerogative naţionale către UE va fi supusă referendumului. Liberal-democraţii au renunţat la iniţiativa de a amnistia un milion de imigranţi ilegali şi au acceptat propunerea conservatoare de a stabili o cotă anuală de permise de munca pentru imigranţii din afara UE.
Liberal-democraţii au anuntat că nu vor participa la nici o decizie pentru înnoirea flotei de submarine nucleare sau construirea unor noi reactoare civile, domenii unde se situează pe poziţii diametral opuse faţă de conservatori.
