Contribuţiile de asigurări sociale ar putea creşte de la 10,7 la 14% din venituri. Un indice de 2% ar urma să fie direcţionat către firmele de asigurări. Precedentul a fost creat odată cu introducerea pensiilor private obligatorii (Pilonul II).
Companiile de asigurări se pregătesc asiduu pentru următorul pas al reformei în sănătate. Poliţelor li s-a extins acoperirea şi asupra serviciilor medicale, iar unii asigurători îşi recrutează deja agenţii pentru strângerea de adeziuni. Miza? O infuzie apreciată la 700 de milioane euro pentru piaţa asigurărilor private de sănătate.
Guvernanţii nu sunt încă pregătiţi să ofere informaţii complete asupra intenţiilor lor. Atitudine cu care românul s-a obişnuit deja. Mistificarea adevărului şi retractarea propriilor afirmaţii reprezintă un „modus vivendi” pentru ministeriabili. Totuşi, întrebată despre o astfel de intenţie, Adina Geană, director al Direcţiei management în cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS), a precizat că „se lucrează la un proiect pentru completarea Legii 95 din 2006, în care unul dintre puncte vizează modificarea contribuţiei la sănătate de la 10,7% (5,5% angajat şi 5,2% angajator) la 14% (7% angajat şi 7% angajator), cât a fost iniţial. Dacă s-ar accepta această creştere a contribuţiei, atunci valoarea Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS) ar creşte cu 20%”. Termenul la care CNAS şi-a propus să finalizeze propunerile de modificare a Legii privind reforma în domeniul sănătăţii pe care le va înainta ministerului de profil este 1 iulie. Cât despre introducerea unui Pilon II pe sănătate, pe modelul celui aplicat pentru sistemul de pensii, Cristian Anton Irimie, secretar de stat la Ministerul Sănătăţii, recunoaşte că „este o decizie politică ce mă depăşeşte”.
Pentru ca un astfel de scenariu să fie fezabil, este necesar ca autorităţile să definească în prealabil un pachet minim de servicii pe care să îl suporte statul, ghidurile terapeutice pentru fiecare afecţiune şi să pună la punct un sistem de certificare a spitalelor. De asemenea, trebuie stabilit pachetul minim complementar, care ar urma să fie acoperit de companiile de asigurări în schimbul celor 2% din veniturile anuale. Odată ce românul va fi obişnuit să plătească pentru serviciile medicale nu mai rămâne decât un pas până la introducerea asigurărilor voluntare de sănătate: stimulente fiscale la nivel de angajat şi angajator printr-un sistem mai generos de deductibilităţi.
Se estimează că la finalul procesului de reformare a sistemului de sănătate CNAS va mai deconta doar 25% din serviciile medicale, coplata – 18%, asigurările complementare – 19% iar asigurările voluntare – restul de 38%.
Colaps iminent
Practica rostogolirii datoriilor de la un an la altul, suportabilă în anii de creştere economică, devine o piatră de moară la gâtul sistemului de sănătate autohton, în actualele condiţii. Guvernul recunoştea la începutul acestui an, într-o scrisoare adresată FMI, că datorează furnizorilor aproximativ 500 de milioane de euro, pentru cheltuielile din 2009. Banii trebuiau plătiţi în acest an. Numai că, faţă de un necesar lunar de 1,7 miliarde lei, şi un estimat de 1,4 miliarde lei, contribuţiile colectate în medie în perioada ianuarie-martie au fost de 1,1 miliarde lei pe lună. În aprilie, nivelul acestora s-a diminuat până la 0,9 miliarde lei.
„Avem cam 60% din necesar în condiţiile în care o parte din această sumă se datorează colectărilor din executările silite. Banii vor ajunge pentru 8,2 luni”, precizează Adina Geană. Cu alte cuvinte, autorităţile speră să mai aibă fonduri până inclusiv în luna august.
Un calcul cel puţin amendabil. Guvernanţii par să uite că, în condiţiile în care măsurile anticriză sunt practic inexistente, colectarea contribuţiilor, a taxelor în general, se va diminua. În plus, proaspăt anunţatele scăderi ale salariilor şi disponibilizările din sectorul bugetar, sau reducerea pensiilor, vor afecta dramatic atât colectările la buget, cât şi consumul populaţiei. Acelaşi consum care, în opinia lui Florian Libocor, economist-şef la BRD, era singurul motor al economiei, cel care ar fi dus la o creştere modestă a PIB în acest an, de până la 1%.
Ca de obicei, Guvernul nu pare să ia în calcul toate implicaţiile măsurilor pe care le adoptă. Diminuarea cheltuielilor bugetare este o sabie cu două tăişuri. Pentru sistemul de sănătate aceasta este sinonimă unui colaps iminent, în lipsa unei reforme care să facă apel la finanţări alternative.
