Gazele de şist din Polonia şi hidraţii din Marea Neagră devin tot mai mult o explicaţie a abordării mai concilante a Rusiei în relaţiile internaţionale. Polonia şi Ucraina anunţă descoperirea unor imense rezerve de gaze, o lovitură pentru monopolul Gazprom
Cercetătorii ucraineni şi germani au anunţat că în zona economică ucraineană a Mării Negre se află rezerve de hidraţi de gaze (gheaţă care conţine metan), care ar putea aproviziona Ucraina pentru circa 1.500 de ani, scrie site-ul rbc.ua. Şeful departamentului de Biochimie al Institutului de Biologie din Ucraina, Serghei Gulin, a anunţat că în zona Sevastopol au fost descoperiţi hidraţi de metan şi că urmează să se foreze la 70 de metri adâncime pentru a se estima volumul de gaz. Gulin a precizat că asemenea rezerve se găsesc şi în zona economică aparţinând României, în mările Rusiei şi ale Japoniei. Rezervele sunt greu de exploatat, întrucât metanul se evaporă foarte uşor.
Cu puţin timp înaintea morţii preşedintelui Lech Kaczynski, în Polonia a fost descoperit un zăcământ de 1,36 de trilioane de metri cubi de gaze de şist, care ar putea asigura independenţa energetică a Poloniei pentru multe decenii. Rusia nu deţine tehnologia extragerii gazelor de şist, însă SUA dispun de ea. Ministrul polonez de Externe, Radek Sikorski, a fost în SUA, în mai, pentru a discuta despre posibila exploatarea a zăcământului.
Publicaţia „Moscow Times” scria că, prin compasiunea pe care o arată acum faţă de liderii de la Varşovia, după moartea lui Kaczynski, premierul Vladimir Putin vrea să „cumpere” bunăvoinţa opozanţilor politici ai fostului preşedinte, astfel încât aceştia să exploateze cât mai puţin din rezervele de gaze, pentru a nu afecta poziţia monopolul Gazprom. SUA şi Canada au dezvoltat tehnologii de extracţie a gazelor de şist, terminalele lor pentru gaze lichefiate de import sunt tot mai puţin folosite, iar preţul gazelor tinde să coboare. Toate acestea vin împotriva politicii ruse, axată cvasitotal pe exploatarea hidrocarburilor şi folosirea lor ca armă politică.
