Nomadele care se despart de partenerii lor sau sunt victime ale violenţei domestice se pot muta în rulote puse la dispozitie de autorităţi, „pentru a se simţi ca acasă”. Poliţia crede că, dacă se mută în locuinţe puse la dispoziţie de consiliile locale, femeile „îşi pierd stilul tradiţional de viaţă”, scrie „Daily Mail”.
Mark Nottage, preşedintele Grupului de acţiune pentru romi şi nomazi (GTAC) din cadrul poliţiei din Kent, a declarat că este crucial ca femeile nomade să fie ajutate să îşi „păstreze stilul de viaţă”, instalându-le în rulote. „Răspunsul nostru normal ar fi să instalăm pe cineva într-o casă care ar fi din cărămizi şi mortar. Dar unele dintre aceste persoane nu au trăit niciodată între ziduri de cărămizi şi mortar. Riscă să fie complet ostracizate de familiile lor”, a avertizat el.
Nu se ştie deocamdată câte femei au fost mutate în rulote, departe de partenerii lor, dar costurile înfiinţării de noi campinguri şi cumpărării de noi caravane sunt de ordinul zecilor de mii de lire sterline, majoritatea plătite de consiliile locale şi de Departamentul guvernamental pentru comunităţi. Un raport recent al Comisiei pentru drepturile omului din Marea Britanie estimează că până la 81% dintre femeile rome şi nomade s-au confruntat cu abuzuri domestice, iar multe dintre ele încearcă să scape dintr-o relaţie abuzivă.
Cu totul altfel au gândit autorităţile elveţiene începând din anii ’20 şi până în anii ’70. Iniţiat în 1926, programul elveţian de inspiraţie nazistă „Copiii Străzii” a oficializat practica internării în orfelinate a nou-născuţilor şi a copiilor romi. Băieţii erau obligaţi să muncească în agricultură, ca mână de lucru ieftină, iar fetele erau trimise la mănăstiri. „Oricine doreşte să combată nomadismul trebuie să distrugă comunităţile. Oricât de greu ar părea, trebuie să punem capăt existenţei acestor comunităţi”, îşi explica strategia Alfred Siegfred, directorul programului „Copiii Străzii”, căruia i s-a pus oficial capăt în 1988.
