Războiul dintre cartelurile mexicane ale drogurilor a făcut aproape 60 de morţi doar în acest weekend, iar anul 2010 este cel mai sângeros, până acum 7.000 de victime. În 2009, confruntările pentru controlul accesului pe piaţa americană a drogurilor s-au soldat cu 9.000 de morţi.
În noaptea de sâmbătă spre duminică, o bandă de traficanţi înarmaţi până în dinţi a deschis focul asupra participanţilor la o sărbătoare din oraşul Torreon, în apropierea frontierei cu statul american Texas. Au murit nu mai puţin de 17 tineri cu vârste cuprinse între 20 şi 30 de ani. Potrivit unui poliţist, atacul a fost unul tipic pentru asasinii angajaţi de cartelurile drogurilor. „Au strigat «omorâţi-i pe toţi» şi atunci toţi au început să tragă”, spune poliţistul, potrivit „Le Figaro”. La faţa locului au fost găsite peste 200 de tuburi de cartuşe. Bilanţul reglărilor de conturi din acest weekend este însă mult mai tragic. Pe întreg cuprinsul ţării s-au înregistrat aproape 60 de victime, majoritatea în nord, în apropierea frontierei cu SUA, unde se duce lupta crâncenă pentru aprovizionarea cu droguri a celui mai mare consumator mondial de cocaină produsă în America Latină. Doi poliţişti au fost ucişi în explozia unei maşini capcană în Ciudad Juarez, o metodă care nu a mai fost folosită până acum de traficanţi. Alţi patru poliţişti au fost ucişi la Acapulco.
Începând de la alegerea preşedintelui Felipe Calderon, în 2006, şi până în 2009, circa 12.300 de persoane şi-au pierdut viaţa în ciocnirile dintre cartelurile rivale sau în cele dintre asasinii plătiţi şi forţele de ordine. În 2008 au fost ucise peste 7.000. Administraţia americană este tot mai îngrijorată de o eventuală pierdere a controlului de către autorităţile de la New Mexico asupra celei de a 14-a economii mondiale şi a celor peste 100 de milioane de cetăţeni. În ciuda situaţiei disperate, preşedintele Calderon susţine că „a spune că Mexicul este un stat eşuat este absolut fals. Nu am pierdut nici o parte a teritoriului mexican”.
Sumele investite în lupta împotriva cartelurilor sunt cu mult mai mici decât profitul de peste 40 de miliarde de dolari pe an (20% din valoarea exporturilor către SUA) pe care îl obţin acestea. Astfel, traficanţii îşi pot permite să cumpere arme performante precum lansatoare de rachete şi de grenade şi tehnică militară care se găseşte în ţările Americii Latine din timpul Războiului Rece.
