Praznicul Naşterii Domnului sărbătorit pe 25 decembrie, numit popular şi Crăciun, este o sărbătoare a lui Hristos.
Dăruim în preajma Crăciunului şi devenim mai buni, iar Moş Crăciun este şi el, în aceste zile, pe buzele tuturor. Povestea moşului de Crăciun se împleteşte cu evenimentul Naşterii pruncului, Moşul aducând daruri copiilor chiar în noaptea Naşterii lui Iisus, în amintirea darurilor aduse de magi la naşterea sa, acum 2000 de ani, ei fiind primii care au venit să i se închine.
Copiii îl preţuiesc pe Moş Crăciun, iar bucuria aşteptării, an de an, a Moşului care aduce daruri este nespus de mare. La sărbătoarea Naşterii lui Hristos brazii sunt împodobiţi, casele şi oraşe luminate, masele îmbelşugată, cu un întreg fast sărbătorim acest eveniment.
Dar, dincolo de festivism, dăruim mai mult de Crăciun pentru că Iisus însuşi este dăruit lumii de Dumnezeu, bucuria autentică a Crăciunului fiind una de sărbătoare duhovnicească, de valorizare a lui Hristos şi de preţuire a tradiţiilor seculare.
Credincioşii s-au pregătiţi creştineşte pentru această sărbătoare prin postul care tocmai se încheie şi care semnifică aşteptarea împlinirii profeţiilor celor din vechime, prin spovedanie şi împărtăşanie. De Crăciun sărbătorim Naşterea Mântuitorului, ne amintim de dragostea lui Dumnezeu şi de mântuirea pe care El a adus-o lumii.
Crăciunul este o sărbătoare a lui Dumnezeu cu noi, căci Hristos, prin naşterea Sa, se face om ca şi noi. Praznicul Naşterii lui Hristos înseamnă păstorii, steaua, magii, Maica Fecioară şi Pruncul.
De Crăciun, dar nu numai, o cinstim, de asemenea, pe Maica Domnului dându-i ascultare, cum altfel, decât ascultând de Hristos şi cinstindu-L, făcându-ne vrednici de iubirea şi de jertfa Sa.
<Astăzi S-a născut Cel “făr-de-nceput” strâmtorându-Se la dimensiunea umană, numai de dragul unei făpturi pe care a creat-o, care L-a înfruntat şi pe care El o iubeşte într-o nesfârşită bunătate: omul>.
