Aliaţii SUA din cadrul NATO sunt reticenţi faţă de crearea unor arme informatice nu numai defensive, ci şi ofensive, o iniţiativă pe care Pentagonul doreşte să o includă în noul concept strategic al Aliantei, scrie Euobserver. Precedentul concept strategic datează din 1999, o perioadă în care accentul pus pe apărarea cibernetică era mai mic. Un alt impediment în negocierea conceptului strategic ţine de suveranitatea absolută a Franţei asupra arsenalului său nuclear. Franta nu făcea parte din structurile militare ale NATO la data redactării precedentei strategii.
Pentagonul doreşte să impună conceptul de apărare cibernetică activă, pentru ca NATO să poată depăşi mentalitatea luptei cibernetice de tranşee pe care o are în acest moment. „Aş fi surprins dacă toate cele 28 de state membre vor ajunge la un consens pentru includerea conceptului”, declară pentru Euobserver o sursă din cadrul NATO. Politica Pentagonului arată că reţelele informatice nu pot fi sigure decât în condiţiile în care reţelele electrice şi cele financiare sunt sigure, iar aceasta presupune o permanentă apărare activă. SUA sunt suspectate de infectarea recentă a reţelelor informatice ale facilităţilor nucleare iraniene cu virusul Stuxnet.
Experţii în securitate consideră că asemenea arme pot fi folosite pe post de „baraj de artilerie informatică”, înainte de declanşarea unui război convenţional. În 2008, Rusia a declanşat un asemenea atac asupra Georgiei. „În cel mai probabil scenariu, aceste capabilităţi vor fi folosite pentru a întrerupe comunicarea forţelor militare şi pentru discreditarea guvernelor prin manipulare mediatică”, spune Daerek Reveron, expert la Naval War College din Rhode Island, citat de Deutesche Welle.
