„Sunt fericit că am venit din Mexic şi am oferit ceea ce majoritatea cântăreţilor de operă nu oferă. N-am de ce să mă plâng!”, declara celebrul tenor franco-mexican Rolando Villazon.
După încetarea apariţiilor sale pe scenă, din motive medicale, anul acesta, Villazon a revenit atât în teatrul liric, cât şi în studioul de înregistrări. Deutsche Gramophon a imprimat albumul „Mexico”, prin care, alături de ansamblul „Bolivar Soloists” (flaute, naiuri şi corn), a adus un omagiu Bicentenarului Mexicului şi Centenarului Revoluţiei Mexicane. Noi aranjamente ale unor cântece mexicane devenite „clasice”, ca „Granada”, „Noche de Ronda”, „Besame Mucho”, „Perfidia”, „México lindo e querido”, „Cucurrucucú paloma”, „Solamente una vez”, „El reloj”, „Jurame” sau „Cielito Lindo”, figurează în înregistrarea lansată în această toamnă. Toate au fost reorchestrate pentru ansamblu de cameră, cele mai multe de către producătorul albumului, Gonzalo Grau, care a realizat până acum peste 50 de CD-uri într-o mare diversitate de stiluri şi instrumente, atât în zona clasicului, cât şi în aceea a muzicii populare. Villazon mărturisea că aceste melodii îi amintesc copilăria sa din Fuentes de Satelite, o suburbie a oraşului New Mexico, unde tatăl său a fost administrator al studioului „Sony Music”. Producătorii se aşteaptă la acelaşi succes pe care l-au avut înregistrările anterioare ale solistului, cum ar fi cel din Marea Britanie, „Tenor”, vândut în numai câteva luni în peste 65.000 de exemplare.
Din 2 noiembrie, mediatizatul tenor a început un turneu de concerte în Europa, pentru promovarea albumului, care include San Sebastian, Paris, München, Viena, Mannheim, Hanovra, Baden-Baden, Frankfurt, Londra.
Concertele sunt aşteptate cu nerăbdare de admiratorii săi, mai ales după imensul succes al celui de la Auditoriumul Naţional din Mexico City, din vara acestui an, când 9.000 de spectatori l-au ovaţionat în picioare, şi după evoluţia la Festivalul „i’Tunes” din Londra. Villazon este primul cântăreţ de muzică clasică prezent în acest prestigios festival care găzduieşte în mod obişnuit cele mai cunoscute staruri ale muzicii pop şi ale rockului.
În 8 şi 15 noiembrie, la Théâtre des Champs-Élysées, în cadrul programului „Mari Voci”, Rolando Villazon va susţine două concerte, răsfăţându-i astfel pe parizieni.
Amintind pe scurt povestea marelui solist, căruia boala şi retragerea temporară de pe scenă i-au atras rezervele multor critici, la numai câteva luni după ce se afla în „top”, presa franceză notează: „Din fericire, vocea oamneilor n-a ucis vocea tenorului… Arriba Villazon!”.
Debut fericit la Scala din Milano
Rolando Villazon în rolul lui Don Carlo
Născut în 1972, Emilio Rolando Villazon este din 2007 cetăţean francez. Istoria descoperirii sale, povestită de artist într-un interviu televizat, este plină de farmec. Într-o zi, când ieşea de sub duş, cineva i-a ciocănit la uşă. Era baritonul Arturo Nieto, care locuia alături. Acesta i-a explicat că l-a auzit cântând în baie, că are o voce uluitoare şi l-a invitat la Academia sa de Muzică. Aşa a început pasiunea pentru Operă. Recunoaşterea internaţională a venit în 1999, odată cu Premiile pentru Operă şi pentru Zarzuela, obţinute la competiţia internaţională „Operalia”. Şi tot în acelaşi an a cântat pentru prima dată în Italia, la San Felice din Genova, în rolul Des Grieux din „Manon”. Au urmat Berlin Stadt Oper (Macduff din „Macbeth”), München, Los Angeles, Covent Garden din Londra, Metropolitan Opera, festivalurile de la Sankt Petersburg şi Salzburg. Şi înregistrări la Virgin Classics („Il combattimento de Tancredi e Clorinda, de Monteverdi, sub bagheta dirijoarei Emmanuelle Haïm)…
Un chist pe coardele vocale i-a întrerupt timp de 2 ani cariera. Revenirea pe scenă s-a produs în martie, anul acesta, la Sttatsoper Wien, în rolul Nemorino din „Elixirul dragostei” de Donizetti, alături de marea soprană Anna Netrebko.
La începutul lunii octombrie, Villazon a avut mult aşteptatul debut la „La Scala”, tot cu „Elixirul dragostei”, alături de soprana Nino Machaidze. Evoluţia lui a fost bine primită de critică şi de pretenţiosul şi impulsivul public al celebrului teatru milanez de Operă. Cronicarul de la „Corriere della Sera” scria: „Are o frumos timbru de tenor, o voce ideală şi foarte frumoase impostări: cu adevărat artistică, «Una furtiva lagrima» este un triumf public”.
Între clovn şi filosofie
Un scriitor l-a numit odată pe Villazon „sfântul nebun” al operei, iar lumea muzicii clasice l-a acuzat prin câteva voci de ruinarea propriului statut. Motivul principal al celei de a doua acuze l-a constituit apariţia sa la emisiunea TV „Popstar to Operastar”, alături de Katherine Jenkins, Laurence Llewelyn-Bowen şi Meat Loaf. În „The Telegraph”, Ruppert Christiansen afirma: „Şi-a pierdut orice demnitate participând la această mizerie dezgustătoare şi vulgară”.
Drept răspuns, Villazon aprecia că o asemenea emisiune nu intenţionează să popularizeze opera, dar ar fi minunat dacă măcar unul dintre cei care urmăresc show-ul ar dori după aceea să meargă la Royal Opera House. „Opera a fost odată o muzică populară. Nu trebuie să fii bogat ca s-o apreciezi. Poţi cumpăra un bilet de 15 lire. Este mai ieftin decât să mergi la un meci de fotbal”, afirma celebrul tenor.
Deschis întotdeauna provocărilor, Rolando Villazon pregăteşte acum, în calitate de regizor, opera „Werther” de Massenet la Opera din Lyon, a cărei premieră este prevăzută pentru ianuarie 2011. Şi, deşi nu intenţionează să-l publice, scrie un roman „despre cineva care încearcă să găsească sensul vieţii şi care are doi buni prieteni – unul este clovn, celălalt citeşte filosofie”.
