Spre finalul anilor ’90, Saddam Hussein a donat nu mai puţin de 27 de litri de sânge, cu care un caligraf renumit din Irak a scris întregul text al Coranului. A durat doi ani de zile până când Coranul a fost scris.
Acum, Coranul scris cu sangele lui Saddam Hussein este păstrat în Marea Moschee din Bagdad, închis în spatele a trei uşi blindate. De trei ani de zile, Coranul nu a a mai fost expus, iar acum el se află în centrul unei controverse politice, care opune guvernul majoritar şiit politicienilor sunniţi, de aceeaşi confesiune ca şi Saddam Hussein, scrie „The Guardian”.
Ahmad Chalabi, unul dintre foştii opozanţi ai regimului Hussein, se pronunţă pentru distrugerea Coranului. „Este ceva foarte distructiv pentru fibra populaţiei irakiene. Este o amintire a consecinţelor totalitarismului şi a idealizării unei persoane care încarnează răul. Operele acestea nu au adus nimic Irakului. Nu merită să le celebrăm. Nu au nimic de oferit din punct de vedere estetic. Sunt pentru îndepărtarea lor”, spune Chalabi, care a fost şi preşedinte al Comisiei de Debaasificare, organul care doreşte să epureze societatea şi politica irakiene de doctrina partidului condus de fostul dictator.
„Nu trebuie să îngropăm moştenirea acelei perioade. Trebuie să ne amintim de ea, de ce a fost rău şi ce a fost bine şi să învăţăm lecţia aceasta. Cea mai importantă lecţie este că dictatura nu trebuie să se reîntoarcă în Irak”, spune Mowaffak al-Rubaie, fost consilier pentru securitate, cel care l-a condus pe Saddam la eşafod.
Un purtător de cuvânt al guvernului a declarat că „nu tot ce s-a construit în acea perioadă trebuie să dispară. Ar trebui să păstrăm Coranul ca pe o dovadă a brutalităţii lui Saddam, pentru că nu ar fi trebuit să facă asta. Spune multe despre el. Poate că în viitor ar trebui trimis unui muzeu particular, precum cele dedicate lui Hitler şi Stalin”, spune reprezentantul guvernului. Acesta s-a declarat însă pentru înlăturarea statuilor dedicate lui Saddam, care au o puternică rezonanţă sectară.
