Luna aceasta, editura “HarperCollins” anunţă apariţia unui poem inedit, semnat de John Ronald Reuel Tolkien (1892-1973), de la a cărui moarte se împlinesc, în 2013, 40 de ani. De data aceasta, nu este vorba despre o călătorie în Ţinuturile de Mijloc, ci de un poem lung de aproximativ 1.000 de versuri, intitulat “The Fall of Arthur”.
Profesor de filologie la Oxford, Tolkien era pasionat de vechile legende din care s-a inspirat într-o seamă de scrieri, cum ar fi, deja publicată în 2009, “Legenda lui Sigurd şi Gudrun” (apărută şi în româneşt la Editura RAO), în care relua povestea eroului mai cunoscut pe continent sub numele de Siegfried.
Poemul, de 200 de pagini, este povestea unei lumi întunecate, cu cavaleri şi prinţese, cu căutări şi trădări, plasată în timpul Regelui Arthur. Autorul s-a inspirat în scrierea lui, potrivit spuselor editorului, din “Poveştile Regelui Arthur”, scrise de Geoffrey of Monmouth şi Thomas Malory. Acţiunea se petrece în ultimele zile ale domniei Regelui Arthur, în timpul luptei lui pentru a-şi salva regatul de uzurpatorul Mordred.
Tolkien a început să scrie “The Fall of Arthur” cu câţiva ani înainte de “The Hobbit”, iar publicarea lui este ultima dintr-o serie de autor, care a inclus “The Legend of Sigurd and Gudrún”, în 2009, şi lucrarea neterminată “Middle-Earth story. The Children of Húrin”, în 2007.
Chris Smith, editorul cărţii, citat de “The Guardian”, mărturisea că a fost surprins aflând că Tolkien a terminat acest poem. “Deşi titlul lui era cunoscut din Biografia semnată de Humphrey Carpenter şi din scrisorile lui Tolkien, n-am presupus niciodată că el va vedea lumina tiparului”, adăugând: “El a dat o nouă viaţă unuia dintre cei mai mari eroi ai noştri, eliberându-l de clişeele romantice ale lui Malory şi revelându-l pe Arthur ca pe un personaj complex, extrem de uman care trebuie să se ridice împotriva celui mare trădător pentru a-şi elibera regatul atât de iubit. (…) În «The Fall of Arthur» găsim temele pierderii identităţii, trădării şi sacrificiului pentru glorie care au ecou şi în alte lucrări ale autorului, ca «Stăpânul Inelelor»”.
De altfel, primăvara acestui an a adus mai multe surprize Tolkien. O expoziţie deschisă în aprilie la “The Vyne”, un palat situat în sud-vestul Londrei, care aparţine acum “National Trust”, instituţia ce se ocupă de patrimoniul istoric, prezintă un inel care, potrivit “Fundaţiei Tolkien”, l-a inspirat pe autor pentru “Bilbo the Hobbit” şi apoi pentru “Stăpânul Inelelor”.
Inelul roman care l-a inspirat pe Tolkien
După părerea istoricilor, familia Chute, căreia i-a aparţinut palatul, cumpărase acest inel de la un ţăran care îl găsise, în 1785, într-un sit arhelogic în apropiere de Silchester. Pe inel este o frază în latină, „Senicianus trăieşte bine ca un zeu”. Un mesaj criptic, ce a putut fi înţeles câţiva ani mai târziu, când a fost descoperită în acelaşi sit o piatră pe care era gravat un blestem: “Cel care poartă numele Senicianus să nu se poată bucura niciodată de sănătate până nu va înapoia inelul templului lui Nodens”.
Arheologul Sir Mortimer Wheeler a făcut legătura, în 1929, între inel şi piatră şi l-a anunţat pe Tolkien, care era atunci profesor la Oxford şi se ocupa de acea perioadă.
Şi tot în aprilie a apărut, în DVD şi în Blu-Ray, primul voleu al adaptării cinematografice a celebrului “Bilbo the Hobbit”, filmul realizat de Peter Jackson, regizorul “Stăpânului Inelelor”.
Intitulat “An Unexpected Journey”, el va fi urmat de alte două voleuri, “The Desolation of Smaug”, a cărui apariţie este prevăzută pentru decembrie 2013, şi “There and Back Again”, ce ar urma să fie lansat în iunie 2014.
Preludiu al sagăi “Stăpânul Inelelor”, filmul retrasează călătoria unui grup de pitici care însoţesc un hobbit, Bilbo Sacquet, într-o încercare fantastică de a recuceri muntele păzit de dragonul Smaug.
Imaginea celebrului scriitor englez a fost completată de apariţia unui număr din “Le Figaro Littéraire” ce i-a fost dedicat. 63 de autori s-au aplecat asupra vieţii şi operei “enigmaticului” Mister Tolkien, prin articole sau acordând interviuri.
Articole aplicate de critică literară au analizat scrierile autorului englez, cum ar fi cel semnat de Alexis Brocas, intitulat “Tolkien, la création spéculaire”.
“Pitici, elfi, semi-oameni, creaturile lui Tolkien creează la rândul lor opere fictive care rezonează toate diferit, dar în acelaşi timp armonios cu opera reală care le conţine”, scrie Alexis Brocas, explicând că această lume ilustrează spectaculos puterile de sublimare ale literaturii, şi că “oricât de vastă şi de detaliată ar fi, oricât de veche ar părea, opera s-a născut dintr-un spirit contemporan şi poartă marca pasiunilor, gusturilor, credinţelor şi temperamentului acestuia”.
Hobbit O călătorie neaşteptată
Un interesant interviu cu Irène Fernandez, autoarea volumelor “Si on parlait du Seigneur des anneaux” şi “Défense et Illustration de la Féerie”, reiterează existenţa liniştită a profesorului universitar care a fost Tolkien, alături de soţia şi cei patru copii ai săi, pasiunea lui pentru istoire şi mituri, prietenia cu un alt important scriitor, C.S. Lewis, autorul “Cronicilor din Narnia”, pentru a aminti numai una dintre cele mai cunoscute opere ale sale.
“Tolkien era de fapt un spirit foarte liber şi puţin convenţional. Era foarte inteligent. El şi prietenii lui erau consideraţi de colegi ca nişte reacţionari înspăimântători. De fapt, erau mai curând anarhişti. De altfel, Tolkien, catolicul tradiţionalist, a avut mult succes în mediile hippie. N-avea încredere în ideologii, indiferent din ce parte veneau, şi nici în aparatul de stat, cărora le opunea o morală a responsabilităţii individuale. Pentru că în cărţile sale este personificat şi răul, a fost acuzat de rasism. O absurditate. «Suntem toţi egali în faţa marelui autor», spunea el. Fiului său Christopher, ofiţer RAF, îi scria în timpul războiului că existau orci (fiinţele malefice din «Stăpânul Inelelor») peste tot, chiar în propriile lor rânduri, fără a contesta totuşi că nazismul era cel mai rău dintre ele. Unui editor german care l-a întrebat la sfârşitul anilor 1930 dacă era evreu, el i-a replicat sec că n-a avut această onoare”, povesteşte Irène Fernandez.
Revista conţine şi un dicţionar de personaje, unul de popoare şi un tur de orizont al principalelor decoruri ale Planetei Tolkien.
