Peste 13 milioane de euro pentru un Modigliani
Casa de licitaţii “Sotheby’s” din Paris a obţinut recent un preţ-record pentru “Portretul lui Paul Alexandre”, de Amedeo Modigliani, vândut cu 13.537.500 de euro.
Medicul Paul Alexandre a fost principalul mecena al artistului, pe care l-a cunoscut imediat după venirea acestuia la Paris, în 1907, şi singurul lui cumpărător înainte de 1914, achiziţionând, de-a lungul anilor, în jur de 500 de desene şi 12 pânze ale pictorului. Paul Alexandre a devenit şi prietenul lui Modigliani, introducându-l în reşedinţa sa şi comandându-i portrete ale unora dintre membrii familiei.
Lucrarea scoasă la licitaţie, rămasă până acum în familia colecţionarului şi apărută foarte rar în public, a fost estimată între 5 şi 8 milioane de euro. Disputată telefonic de cinci licitatori, a ajuns aproape să-şi dubleze preţul.
Modigliani, Portretul lui Paul Alexandre, desen
Realizat în 1911-1912, imediat după moartea mamei lui Paul Alexandre, portretul, într-o gamă cromatică sobră, este caracterizat, potrivit prezentării “Sotheby’s”, “de o melancolie emoţionantă”. Amedeo Modigliani i-a făcut colecţionarului şi prietenului său cinci portrete, două dintre ele fiind conservate la Muzeul de Artă din Rouen.
În afara acestui portret au fot puse în vânzare şi patru desene de Modigliani, care au totalizat suma de 900.900 de euro. Între ele, un alt “Portret al lui Paul Alexandre”, văzut din trei sferturi, cu mâna stângă în buzunar, o operă de virtuozitate, datată 1909, al cărui preţ s-a ridicat la 505.500 de euro, depăşind estimarea de 200.000-300.000. Un “Cap de cariatidă” surmontat de o arhiectură, un desen în creion albastru, a atins şi el 313.500 de euro, faţă de cei 120.000-180.000 estimaţi.
John Lenon, desenator şi scriitor
John Lennon, Peisaj
“Sotheby’s” New York a realizat, la rândul lui, un rezultat excelent din scoaterea la licitaţie a unui număr de 90 de desene şi manuscrise semnate de celebrul membru al formaţiei Beatles. 89 din ele au fost vândute în numai două ore, pentru 2.899.000 de dolari.
Înainte de a fi muzician, John Lennon era cunoscut pentru pasiunea sa pentru desen.
Preţul cel mai mare a fost obţinut pentru un manuscris de 9 pagini, intitulat “The singular experience of Miss Anne Duffield”, o parodie după Sherlock Holmes, estimat la 50.000-70.000 de dolari şi vândut cu 209.000 de dolari. I s-au adăugat manuscrisul unui poem, “The Fat Budgie”, în care autorul se exersează în arta nonsensului, un “Ghid” satiric al oraşului Liverpool sau un desen cu un băiat şi şase păsări gândit pentru coperta albumului “Free as A Bird” al formaţiei Beatles. Multe manuscrise şi desene au fost făcute de John Lennon pentru două volume, publicate în 1964 şi 1965: “In his own write”, o culegere de poeme şi nuvele, şi “A Spaniard in the works”.
Manuscris cumpărat cu 209.000 de dolari
O schiţă cu pisici, în tuş, a fost adjudecată la suma de aproape 40.000 de dolari, după ce fusese estimată la 7.000. Desenul unui chitarist cu patru ochi a fost cumpărat cu 109.000 de dolari.
Rezultatul liciaţiei a depăşit substanţial estimările, de la 850.000-1.200.000, la 3 milioane.
Colecţia a aparţinut editorului britanic Tom Maschler, care a îngrijit proiectul, în anii ‘60, pentru Editura “Jonathan Cape” şi a păstrat manuscrisele.
John Lennon, desen satiric
Colecţia, din care multe desene au depăşit suma de 30.000 de dolari, a fost considerată de expertul Sotheby’s “cea mai importantă oferită până acum la licitaţie”.
Licitaţia coincide cu celebrarea a 50 de ani de la publicarea volmului “In His Own Write” şi de la prima apariţie televizată a formaţiei Beatles în Satele Unite, care a contribuit la succesul lor planetar.
Piaţa de mobilier, în dizgraţie
Badminton Cabinet
Potrivit jurnalistei Béatrice De Rochebouet, piesele de mobilier din secolul al XVIII-lea nu mai sunt căutate de colecţionari, cu excepţia celor care poartă marca unor ebenişti celebri şi au o provenienţă regală, cum este Comoda prinţesei Adelaide, fiica lui Ludovic al XV-lea, comandată în 1770 pentru camera sa de la Castelul Bellevue, care va fi pusă în vânzare la Douot, în 27 iunie.
Această piesă, mai interesantă pentru panourile sale laterale decât pentru partea centrală marchetată cu o arhitectură, care a ieşit din modă, este estimată la preţul de 300.000 de euro, considerat ridicol de către experţi. Piesa are avantajul noutăţii, pentru că s-a aflat până acum într-o reşedinţă franţuzească şi nu a fost văzută de public.
Fenomenul se explică şi prin faptul că vânzătorii nu sunt interesaţi foarte mult de acest segment al pieţei, date fiind preţurile foarte mici ce se pot obţine, nemaiexistând la Paris colecţii majore, cu excepţia celei a lui Paul-Louis Weiller, propusă în 2011, în care o comodă de Riesener a fost ajudecată la 650.000 de euro. În ultimii ani nu au mai existat licitaţii cu colecţii de mare interes, cum au fost cea a familiei Wildenstein, de la “Christie’s”, din 2005, sau cea a soţilor Lily şi Edmond Safra de la “Sotheby’s”, în 2011.
Adjudecat la suma de 27,4 milioane de euro acum 10 ani, la “Christie’s Londra”, renumitul “Badminton Cabinet”, va fi propus în 27 iunie. Toată lumea se întreabă dacă va mai atinge un preţ similar. Realizat în prima parte a secolului al XVIII-lea la Florenţa, la comanda celui de al treilea Duce de Beaufort, Henry Somerset, proprietar al Badminton House, în Gloucestershire, piesa a fost cumpărată în 1990 de Barbara Piasecka Johnson, mare colecţionară americană, moştenitoarea imperiului industrial “Johnson and Johnson”. După părerea unui expert, “Badminton Cabinet”, realizat în lemn de abanos, fildeş, bronz aurit şi pietre dure, este o capodoperă unică, pentru că ea combină arhitectura şi sculptura cu mozaicul în pietre dure.
Masa Trapez de Jean Prouve
Bogaţii colecţionari americani nu au mai apărut în ultimul timp. Ei au fost înlocuiţi de amatorii ruşi, pasionaţi de docoraţiile aurite, care nu cumpără însă în aceeaşi măsură, iar marii cunoscători, ca Maryvonne Pinault la Paris sau Henry Kravis la New York, foarte selectivi, sunt rari ca şi mecena care cumpără pentru a dona muzeelor. S-a produs o schimbare a gustului, liniile pure ale unui Jean Prouvé, arhitect şi designer francez din secolul al XX-lea, de exemplu, a cărui “Masă trapez” a atins preţul record de 1,2 milioane de euro, fiind preferate mobilierului de secol XVIII.
Au dispărut şi marii anticari parizieni, ca Maurice Segoura, Bernard Steinitz, François Léage sau François Fabius, rămânând numai câţiva negustori de artă care apără acest segment al pieţei, printre care Mariella Rossi, Kugel, Guillaume Léage sau Benjamin Steinitz, care va expune, de altfel, în iunie, la Târgul de Artă de Basel, mobilier de secol XVIII, alături de piese moderne din Galeria “Carpenters”, în dorinţa de a conferi un spirit mai contemporan vechilor mobile. Ca în cazul urmaşilor dinastiei de anticari Kraemer care expun aplice din secolul al XVIII-lea, de Duplessis, pe un fond roşu Rothko, în dorinţa de a-l seduce pe regele decoratorilor newyorkezi, Peter Marino.
Poate că, scrie Béatrice De Rochebouet, deschiderea noilor săli de la Luvru, care urmează celebrei expoziţii de la Muzeul de Arte Decorative despre “Vernis Martin” şi înaintea mult aşteptatei expoziţii de la Castelul Versailles, “Mobilierul secolului al XVIII-lea la originea designului”, va însemna o a doua şansă pentru mobilierul acelei epoci.
