Tactică falimentară stabilită de Piţurcă: în faţa unei echipe slabe, a decis retragerea în apărare în partea a doua. Ce ne poate aştepta dacă nu joacă Sânmărtean? Am tras acasă, într-un meci cu echipa aflată pe locul 32 în Europa doar două şuturi pe spaţiul porţii. Cât timp mai trebuie să-l suportăm pe Chipciu în teren?
Un meci din care nu s-a înţeles nimic
Ceea ce trebuia să fie o victorie normală a unei echipe de nota 5,5 în faţa unei echipe de nota 4, s-a transformat într-un egal care nu foloseşte nimănui, eventual oaspeţilor, dar numai la moral. Nu am înţeles nimic din exprimarea jucătorilor lui Piţurcă. Ştiam că avem o echipă subţire, dar în faţa unui adversar care a excelat doar la jocul de cap în propriul careu (şi asta pentru că ai noştri au abuzat în prima repriză de centrări ploaie), a nu-l învinge este echivalent cu o înfrângere. Nu am înţeles de ce în prima repriză în care Ungaria nu a jucat absolut nimic, iar noi am dominat, nu au existat jucătorii care să vină în careul advers să-l susţină pe Rusescu. Cu un atacant (care oricum nu este de profesie vârf împins) complet izolat, şi golul înscris pe finalul primei reprize a reprezentat o minune.
Am avut în faţă o Ungarie cvasi-disperată, care a apelat la un jucător de legendă, Gera, dar care în acest moment nu mai spune nimic în materie de fotbal. Practic în prima repriză am jucat în 11 contra 9, pentru că şi un alt nume mare al oaspeţilor, Szalay, a fost doar figurant.
Este de neînţeles de ce în repriza a doua ne-am retras în apărare. Nu am jucat împotriva unei echipe din top 25 al fotbalului european, ca să jucăm la păstrarea avantajului minim. După ce Sânmărtean a ieşit din teren, relaţiile de joc ale tricolorilor au căzut complet. În fine, este de neînţeles de ce jucătorii noştri au fost superficiali şi au făcut faulturi aiurea, dând posibilitatea maghiarilor să beneficieze de faze fixe. De două săptămâni, pe toate canalele tv, în nenumărate ziare, oameni din fotbal au avertizat: „nu le daţi unugirlor faze fixe. Numai aşa pot eventual să înscrie”. Şi, aşa s-a şi întâmplat.
Nu putem să-i reproşăm foarte multe lui Piţurcă legat de selecţie. Nu avem în acest moment de unde să luăm jucători mai buni. Dar îi putem reproşa titularizarea şi menţinerea în teren a penibilului (şi periculosului pentru propria poartă) Chipciu, care de un an de zile nu mai joacă nimic. Îi putem reproşa că nu a răsolit tot fondul fotbalistic pentru a găsi un fundaş dreapta de profesie. Chiricheş nu are ce căuta pe acest post şi s-a văzut că a fost bulevard în zona lui în repriza a doua. În fine, mai reproşăm lui Piţurcă modul de pregătire a fazei ofensive şi în special retragerea în apărare în partea a doua.
Rezultatul a fost unul echitabil, între două echipe mediocre. Meciul cu Ungaria ne-a arătat de fapt unde suntem. Am atras atenţia şi după meciul de la Atena, că am câştigat jucând slab în faţa unui adversar inexistent. Acum trebuie să fin atenţi la Finlanda. Este o echipă mai bună decât Ungaria.
Bucureşti: 19 grade
Stadion: Naţional Arena
Spectatori: 49.000
Arbitru: William Collum (Scoţia)
Asistenţi: William Conquer, Graham Chambers (Scoţia)
Al patrulea oficial: Francis Connor (Scoţia)
Adiţionali: John Beaton, Brian Colvin (Scoţia)
Au înscris: 1-0 (min.45 – Rusescu), 1-1 (min.85 – Dzsudzsak)
Cartonaşe galbene: Hoban, Gardoş, Raţ, Chipciu, Grigore – Gera, Juhasz, Elek, Tozser, J.Varga, Korcsmar
România: Tătăruşanu – Chiricheş, Goian (min.4 Gardoş), Grigore, Rat (cpt.) – Hoban, Pintilii – Maxim (min.84-Stancu), Chipciu, Sânmartean (min.67-Tănase) – Rusescu
Pe bancă: Pantelimon, Lung jr. – Moţi, Luchin, Latovlevici, Torje, Prepeliţă, Enache, Keşeru.
Antrenor: Victor Piţurcă
Ungaria: Kiraly – J.Varga, Juhasz, Korcsmar, Kadar – Elek, Gera (min.77-Tozser) – Lovrencsics (min.83-Simon), Stieber (min.46-Nicolics), Dzsudzsak (cpt.) – Szalai.
Pe bancă: Megyieri, Dibusz – Korhut, Fiola, Kalmar, Kovacs, Gyurcso, R.Varga, Priskin
Antrenor: Pall Dardai
Total şuturi: 6 – 5
Şuturi pe spaţiul porţii: 2 – 2
Cornere: 4 – 4
Faulturi comise: 17 – 15
Offsides: 3 – 3
Posesie: 52%-48%
