Tristeţea a coborât peste Dorobanţi, acest Champs Élysée de Bucureşti, cu ţigănuşi, maşini urcate pe trotuare, pomi spălaţi noaptea cu urina beţivanilor şi magazine obişnuite.
De fapt, în partea dinspre Herăstrău, de la încrucişarea cu Radu Beller, este o stradă de cafenele, cârciumi şi magazine obişnuite. Acolo îşi fac loc imobiliarii Bucureştilor, ţeparii, curvele şi simandicoşii din cartier. Imobiliarii sunt ca fundul de tigaie. De fapt, toată criza are forma unei tigăi. A căzut brusc în uleiul fierbinte şi acum ne prăjeşte pe toată dimensiunea fundului. Cândva o să înceapă să se ridice, dar încet, încet, ca înclinaţia cozii de tigaie. Atunci s-or lumina şi feţele acestor băieţi care s-au îmbogăţit din cinci mişcări deştepte. Adică din cinci terenuri învârtite. Nu-i iau în calcul pe cei care au falsificat acte de proprietate, au deschis procese şi tot ei au cumpărat drepturile litigioase spre a aranja în primărie o restituire cu prioritate.
Pe aceştia îi aşteaptă Parchetul când s-o apuca de marile aranjamente ale tranziţiei. Mă întorc la imobiliari, unii dintre ei semianalfabeţi cu maşini cabrio de o jumătate de milion de euro, cu manechine de Paris şi cu cârlig de peşte mare înfipt în buza de sus. Cei mai mulţi dintre imobiliarii trişti din Dorobanţi au încercat să mai joace o singură dată. Şi au mai făcut o ultimă investiţie împreună, cu credite bancare. Ultimul tun şi adio! Şi a venit criza. Sunt morţi, cum morţi sunt toţi mega-industriaşii care au cumpărat sute de hectare dincolo de Tâncăbeşti sau în sudul Bucureştilor, unde se va construi aeroportul viselor de pitici nebuni.
E tristeţe în Dorobanţi, e derută şi este defilare de bogăţie. Acolo se mai vede un lucru. O armată de neamuri proaste au făcut câte un car de bani. Ele vor fi elitele României pentru următoarele decenii. Şi dacă ne gândim bine, este suficient pentru a vedea în asta premisa unei nenorociri de lungă durată.
Post Scriptum: Aflat pe margine de apă, la Severin, Traian Băsescu a declarat, citez: “Nu există nici un ziarist român care să poată spune «preşedintele a intervenit împotriva mea sau împotriva a ceea ce am scris»“. Auzi, nenicule, ce pretinde omul?! Îi reamintim, ca un mic exemplu, doar cazul colegului nostru Cristian Oprea de la Cotidianul pe care l-a dat în judecată şi în care preşedintele a pierdut ca un fraier! Spre ruşinea lui nu s-a învrednicit nici măcar să-i plătească cei 1.166,20 de lei (la care a fost obligat în baza unei sentinţe executorii). Asta aşa, ca exemplu de memorie şi de caracter!
