În 29 octombrie, “Casa Christie’s” a propus în licitaţie publică o parte a arhivelor marchizei Emilie du Châtelet, cea pe care numită “lumina lui Voltaire”.
Cunoscută mai ales ca amantă a filosofului francez, Emilie de Châtelet a fost o figură cu totul specială a epocii sale. Voltaire o numea “Madame Pompon Newton”, făcând aluzie la cochetăria ei, la machiajul uneori prea accentuat, dar şi la preocupările ei ştiinţifice. “Înaltă şi uscată”, cum o portretiza filosoful într-o scrisoare nu tocmai măgulitoare la adresa ei, nu era cu adevărat frumoasă. Dar inteligenţa ei era strălucitoare. Pasionată de ştiinţă, mai ales de fizică şi matematică, a fost “prima femeie de ştiinţă din Franţa”, după expresia filosofului Elisabeth Badinter, autoarea unui amplu eseu intitulat “Emilie, Emilie”.
Numele ei este însă cel mai adesea ignorat, în afara relaţiei cu Voltaire.
Revenirea ei în atenţia publică s-a datorat descoperirii recente a arhivei sale, conţinând o serie de texte, caiete cu ecuaţii, eseuri asupra opticii, manuscrisul “Expunere sccintă a sistemului lumii după principiile Domnului Newton”… Aceste documente care erau considerate pierdute “dormeau” de fapt în cutii de lemn depozitate de atâta amar de vreme într-un grajd al unei case din Rosnay-l’Hôpital, în Aube. Ele constituie de fapt arhivele castelului Cirey din Champagne, în care Voltaire şi iubia lui au trăit timp de 14 ani, spre indignarea societăţii vremii.
“Totul a început în 1735, scrie jurnalistul Marcello Wesfreid. Scriitorul dorea să părăsească rapid Parisul. «Scrisorile filosofice», o adevărată filipică împotrva obscurantismului, displăcuseră puterii, iar el dorea să evite un nou sejur la Bastilia. Profund îndrăgostită, Emilie du Châtelet i-a deschis porţile reşedinţei sale. Soţul ei, Florent Claude du Châtelet, cu care avea trei copii, era militar şi lipsea tot timpul. Tolerant, el avea să închidă ochii în faţa adulterului. Şi a celei mai nebune poveşti de dragoste a Secolului Luminilor”.
Castelul Cirey
Exilatul a transformat castelul. A amenajat un teatru, a instalat într-o galerie microscoape, barometre, telescoape. Aşa s-a născut o complicitate intelectuală între tânăra femeie de 29 de ani şi bărbatul cu 12 ani mai bătrân. Marchiza, fericită, îi citea lui Voltaire texte în engleză şi latină. Fosta elevă şi iubită a marelui matematician Maupertuis l-a iniţiat pe scriitor în domeniile ştiinţifice.
În acea vreme, teoreticianul gravitaţiei universale era încă necunoscut majorităţii oamenilor. Voltaire, autorul lui “Oedipe”, a ajutat-o pe Emilie să “vulgarizeze” subiectele ştiinţifice. “Stabileau subiectul de studiu împreună, lucrau apoi separat şi îşi comparau rezultatele”, povesteşte Andrew Brown, specialist în opera lui Voltaire. Şi amândoi scriu eseuri pentru Academia Franceză.
Atitudinea marchizei este revoluţionară pentru epocă. Practica libertatea personală atât pe planul moralei, cât şi pe acela al cercetării. A întreţinut o corespondenţă susţinută cu ceretători din întreaga Europă: Bernoulli, Clairaut, Euler, König, Réaumur… A fost aleasă membru al Academiei de Ştiinţe din Bologna. În concluzie, s-a aventurat în teritorii interzise femeilor.
“Simt întreaga greutate a prejudecăţilor care ne exclud din domeniul ştiinţelor, se plângea această pionieră a feminismului. Este una dintre contradicţiile acestei lumi care mă uimeşste cel mai mult”. Dar nici editorii, nici publicul nu aveau încredere în femeile savante. Nu era însă şi cazul lui Voltaire, care avea să spună despre Molière şi faimoasa sa piesă: “Degeaba a vrut să acopere de ridicol o doamnă care învăţase astronomia. Ar fi făcut mai bine s-o înveţe şi el”.
Voltaire nu numai că a apreciat inteligenţa lui Emilie du Châtelet, dar şi-a arătat întodeauna recunoştinţa pentru stăpâna castelului Cirey. “Face onoare sexului ei şi Franţei. Sunt plin de admiraţie”, mărturisea el unui prieten.
Manuscrise din licitaţie
La sfârşitul vieţii, Emilie du Châtelet s-a convertit la doctrinele metafizice ale lui Leibniz, pe care Voltaire le detesta şi pe care le-a ironizat în “Candide”.
Emilie du Châtelet a murit în 1749, înconjurată de Voltaire, de Jean-François de Saint Lambert, noul ei iubit şi de soţul ei.
Într-un text scris după sfârşitul tumultuos al relaţiei sale cu Voltaire, intitulat “Discurs despre fericire”, marchiza afirma: “Moraliştii care spun oamenilor «reprimaţi-vă pasiunile, stăpâniţi-vă dorinţele dacă vreţi să fiţi fericitţi» nu cunosc drumul fericirii. Nu eşti fericit decât datorită satisfacerii gusturilor şi pasiunilor tale”.
Vestea punerii în vânzare a arhivelor de la Cirey, extem de importante, a declanşat o reacţie vie în rândul comunităţii ştiinţifice. Peste 1.400 de cercetători din Statele Unite, Italia, Anglia, Grecia, Canada au semnat o scrisoare adresată ministrului Culturii, Aurélie Filippetti, prin care cereau Statului francez să-şi exercite dreptul de preempţiune. “Ne putem teme că aceste fonduri excepţionale, care constituie una dintre cele mai remarcabile redescoperiri cu valoare patrimonială din ultimele decenii, să nu dispară din nou, lipsindu-ne pe toţi, cercetători şi public interesat, de o sursă inestimabilă de cunoştinţe şi informaţii inedite asupra celor două figuri majore ale Secolului Luminilor”, se sublinia în scrisoare.
Emilie du Chatelet portretizată de Latour
Dar statul n-a avut bani pentru a da urmare acestei cereri, chiar dacă Arhivele Naţionale au cumpărat unele piese.
Preţurile de achiziţie de la “Christie’s” au depăşit aşteptările. Rezultatul final al serii s-a ridicat la 3,2 milioane de euro, în timp ce organizatorii nu sperau decât la un milion.
“L’Abrégé du système du monde, selon Newton” a fost vândut cu 800.000 de euro, faţă de cele 400.000-600.000 estimate. “Portretul lui Emilie”, estimat la 4.000-6.000 de euro, a plecat la preţul de 75.000 de euro.
Trei file autografe ale lui Voltaire au fost cumpărate cu 90.000 de euro, deşi fuseseră estimate la 7.000-10.000 de euro, iar trei piese scrise pentru micul teatru de la Cirey au atins 70.000de euro (estimare: 3.000-5.000)…
O serie de piese, referitoare la domeniul Cirey, au fost retrase din licitaţie.
Castelul Cirey, care este şi astăzi o reşedinţă privată, deschisă publicului spre vizitare, şi ale cărui teatru, saloane din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, sală de biliard, sufragerie au fost clasate monument istoric, a cumpărat 29 de gravuri rare din secolul al XIX-lea, care vor putea fi admirate în castelul declarat “Casă a oamenilor iluştri”, pentru că a fost “cabinet de lucru” al lui Emilie du Châtelet.
