O călătorie iniţiatică prin America
Un drum ale cărui capete sunt invizibile, picioarele unui călător înr-un ritm din ce în ce mai rapid. Un drum care nu se ştie unde începe şi care pare să ducă spre oriunde. Aşa începe filmul “On the Road” al regizorului brazilian Walter Salles, prezentat în premieră în 2012 la Cannes, proiectat în cadrul Festivalului Internaţional de Film Bucureşti.
Scenariul, semnat de Jose Ribera, se dovedeşte fidel romanului cu acelaşi titlu al scriitorului american Jack Kerouac. Roman fondator a ceea ce Kerouac însuşi a numit “Beat Generation”.
Povestea cvasi autobiografică a aventurilor autorului, numit în carte şi în film Sal Paradise, şi a tovarăşului său de drum Dean Moriarty (alias Neal Cassady) este transpusă pe ecran într-un road-movie ce poate emoţiona şi astăzi, chiar dacă epoca pe care o descrie are respectabila vârstă de peste şase decenii.
După moartea tatălui său, Sal Paradise, un tânăr scriitor newyorkez, îl întâlneşte pe Dean Moriarty, un tânăr fost deţinut, de un farmec ieşit din comun, iubitul seducătoarei Marylou. Între cei doi se stabileşte imediat o relaţie de prietenie. Hotărâţi să nu se lase prinşi într-o viaţă conformistă, cei doi prieteni se hotărăsc să pornească la drum împreună cu Marylou.
Călătoria personajelor către nicăieri, într-o dorinţă de a descoperi America de la est la vest, în căutarea libertăţii, a omenilor care li se aseamănă, a unei vieţi trăite cu viteză şi intensitate maximă, dă cărţii lui Kerouac şi filmului lui Salles dimensiunea unui drum iniţiatic.
Timp de două ore şi jumătate, personajele străbat America anilor 1947-1951, o Americă de după război, cu febra consumului, a maşinilor elegante, a barurilor de noapte în care muzica dominată de percuţie şi saxofon, între jazz, bip-bop şi ceea ce avea să devină rock, însoţeşte dansul frenetic al cuplurilor, îmbătate şi de alcool şi amfetamine.
O Americă în care tinerii întorc spatele, cel puţin pentru un timp, vieţii mic-burgheze a părinţilor lor, dornici să-şi câştige libertatea, să descopere lumea prin intermediul tuturor experienţelor.
Acţiunea filmului începe cu Sal Paradise, care porneşte la drum pe platforma unui camion, plină de călători care vizibil aparţin unei alte categorii sociale. “Doar merg”, răspunde el întrebării “Mergi undeva anume sau pur şi simplu mergi?”.
Este cumva o transpunere în timp a dorinţei de a călători de care fusese animat în secolul al XIX-lea Rimbaud, al cărui portret poate fi văzut lângă maşina de scris a lui Sal, sau, înaintea lui, cea a voiajului “din fotoliu” din “În căutarea timpului pierdut” a lui Proust, al cărui volum “Du côté de chez Swann” îl însoţeşte pe tânărul scriitor de-a lungul celor cinci ani de aventuri. Cinci ani care reprezintă călătoria iniţiatică spre maturitate.
Ecranizarea acestei cărţi, care a reprezentat una dintre pasiunile tinereţii lui Walter Salles, după propria lui mărturisire, are un ritm şi o senzorialitate care implică spectatorul, prins în vălmăşagul dorinţelor personajelor de a experimenta tot ceea ce este interzis, de a trăi fiecare moment ca şi cum ar fi ultimul, de a cădea pradă neliniştii proprii tinereţii care conferă latura de universalitate a romanului lui Kerouac şi a filmului.
Desigur, spectatorul este sedus şi de excelentul casting, începând cu Garrett Hedlund, în rolul lui Dean Moriarty, care se depăşeşte pe sine, continuând cu Sam Riley, în cel al lui Sal Paradise, şi cu actriţele Kristen Stewart, Amy Adams, Kirsten Dunst sau Elisabeth Moss.
Anotimpurile se succed în imagini de mare frumuseţe graţie lui Eric Gautier, ritmurile îndrăcite se înlănţuie, datorită compozitorului Gustavo Santaolalla.
Sam Riley, scriitorul din On the Road
Munţii şi deşerturile îşi regăsesc virginitatea de dinainte de publicitatea omniprezentă. În Sud, bumbacul se culege cu mâna, iar segregarea rasială este ignorată de tinerii care iubesc jazzul…
Emoţia şi prietenia celor doi tovarăşi de drum îşi găsesc împlinirea în ultimele momente ale filmului, atunci când devin inspiraţie pentru romanul lui Sal.
Walter Salles nu este la primul său road-movie. El regăseşte aici culorile vii, ştie să releve emoţiile tranşante, noutatea îmbătătoare a unui mod de viaţă care a aruncat în aer, cel puţin pentru o vreme, celebrul “american way of life”. Această libertate are însă şi un preţ pe care îl plăteşte toată lumea: iubiţii, familiile, pietenii. Salles îşi poartă personajele de la starea de încântre a începuturilor la amărăciunea despărţirilor.
Toate tabuurile sunt sfărâmate: pudoare, prietenie, dragoste.
Istoria se împleteşte tot timpul cu ficţiunea. Actorul britanic Sam Riley nu seamănă în niciun fel cu Kerouac, în timp ce Garrett Hedlund, care îl încarnează pe Moriarty, este un portret relativ fidel al lui Neal Cassidy. Riley face sensibilă, prin vocea sa voalată şi privirea visătoare, poziţia scriitorului, actor şi observator în acelaşi timp, contemplativ şi prins în vârtejul vieţii.
Kristen Stewart creează o Marylou complexă şi vulcanică, gata să-şi asume toate riscurile pe care le presupune inconştienţa partenerilor ei.
În final, Sal lipeşte un imens rulou de hârtie, pe care începe să scrie epopeea acestei călătorii în căutarea libertăţii, a oamenilor şi a lui însuşi. Aşa cum Kerouac îşi scrisese prima formă a romanului pe un rulou lung de 36,5 metri, care avea să fie vândut, în 2005, cu 2,5 milioane de dolari.
De remarcat şi o serie de interpretări ale unor roluri efemere, cum ar fi cea a lui Vigo Mortensen, care îl reînvie pe William S. Burroughs, poetul dependent de heroină şi asasin, care a servit de model personajului Bull Lee, sau Steve Buscemi, care jacă un voiajor comercial homosexual neliniştitor.
Distribuţia ireproşbilă, scenariul care reuşeşte să evite capcanele adaptării, dar mai ales ştiinţa lui Sam Walles de a regiza filme de călătorie, ca “Central do Brasil” (1998) sau “Carnets de voyage” (2003), fac din “On the Road” un film cuceritor şi convingător.
Poveşti de viaţă şi ficţionale pe ecranele Festivalului
Sam Riley şi Garrett Hedlund
Multe dintre peliculele programate în Festivalul Flmului de la Bucureşti ar merita o aplecare atentă.
În primul rând, “Vânătoarea”, regizată de Thomas Vinterberg, în care rolul rincipal este jucat de actorul danez Mads Mikkelsen (“Casino Royale”, “Hannibal”).
Mads Mikkelsen este Lucas, un bărbat în vârstă de 40 de ani, care locuieşte într-o comunitate restrânsă din nord. Tocmai a reuşit să treacă cu bine peste un divorţ dificil, şi-a găsit o prietenă şi a obţinut o slujbă de educator la grădiniţa din localitate. Din nefericire, un zvon ruşinos, o minciună aruncată întâmplător de un copil, se împrăştie printre oameni mai rău ca un virus. Acuzaţia care i se aduce lui Lucas este una dintre cele mai grave: pedofilie. Prietenii de până mai ieri se transformă acum în inamici isterici, gata de orice. În faţa unor părinţi care îşi apără copiii este greu să-ţi aperi demnitatea, chiar şi nevinovat.
Mads Mikkelsen este cu siguranţă cel mai cunoscut actor din Danemarca şi unul dintre cele mai apreciate vedete ale momentului pe plan internaţional.
Pe numele complet Mads Dittman Mikkelsen, s-a născut în 1965 la Copenhaga şi are acum 48 de ani. Numele se pronunţă în daneză „mass meguelsn”, Mads fiind o formă scurtă a lui Matthew, care înseamnă “dar de la Dumnezeu”. Fratele său este Lars Mikkelsen, un actor danez mai puţin cunoscut pe plan internaţional.
A absolvit Şcoala dramatică la “Aarhus Theatre” din Danemarca. Filmul său de debut s-a numit “Pusher” (1996) şi este despre un dealer de droguri prins între autorităţi şi furnizorul său, un mafiot periculos. Rolul care l-a făcut celebru pe plan local a fost serialul tv “Unit 1”, în care Mads joacă rolul unui detectiv dintr-o unitate mobilă care are misiuni pe întreg teritoriul Danemarcei. Succesul lui de pe tv a făcut să urmeze în 2004 şi un “Pusher II: With Blood on My Hands”, de data aceasta, personajul lui Mads având rolul principal.
Pe scena internaţională a intrat cu rolul Tristan din “King Arthur” (2004), însă momentul de vârf, care l-a consacrat, a fost apariţia în “Bond: Casino Royale” (2006), unde a jucat rolul lui Le Chiffre, personajul negativ, oponentul lui James Bond.
A fost momentul în care Mads Mikkelsen pare că s-a specializat în roluri de personaje negative, adesea criminali psihopaţi, cu un defect la ochiul stâng. Prima apariţie de acest fel este în “Adam’s Apples” (2005), unde Mads este un preot neo-nazist de la o biserică din mediul rural, condamnat la muncă în folosul comunităţii. Filmul a obţinut numeroase premii şi nominalizări: “Premiul Robert” la festivalul danez omonim, “Premiul publicului” la Festivalul Internaţional de Film de la Varşovia, trei premii la Festivalul Internaţional de Film de la Bruxelles, “Premiul publicului” la Festivalul de Film Fantastic de la Neuchatel, “Premiul publicului” la Festivalul Internaţional de Film de la Sao Paulo.
Mads Mikkelsen şi Thomas Bo în Vânătoarea
În “Valhalla Rising” (2009), personajul său se numeşte chiar One Eye şi este un erou cu puteri supranaturale care a trăit şi murit în vremea vikingilor. Iar în filmul de aventuri oarecum SF “Cei trei muşchetari” (2011), cu Milla Jovovich şi Orlando Bloom, Mads l-a interpretat pe Contele Rochefort, căruia în film îi lipseşte ochiul stâng. Asta în ciuda faptului că părintele său, Alexandre Dumas, nu l-a prevăzut cu un asemenea defect tehnic.
Recent, Mads Mikkelsen a jucat rolul principal în “A Royal Affair” (2012), film care a rulat şi la noi anul trecut, distribuit de “Independenţa Film”, precum şi în “Clash of the Titans” (2010), alături de Liam Neeson şi Ralph Fiennes.
În prezent, Mads Mikkelsen joacă rolul Doctorului Hannibal Lecter, personajul principal al unui serial tv foarte apreciat în străinătate, “Hannibal”, care de două săptămâni este difuzat şi în România.
Între timp, actorul danez a mai filmat câteva proiecte aflate anul acesta în diferite faze de ale producţiei. Primul care va ieşi pe ecrane ar putea fi “The Necessary Death of Charlie Countryman” (2013), povestea unui bărbat (Shia LaBeouf) îndrăgostit de o femeie (Evan Rachel Wood) dorită în acelaşi timp de un gangster violent. E uşor de ghicit cine este gangsterul violent. Partea mai puţin ştiută este că filmul s-a turnat anul trecut chiar în România, la Studiourile “MediaPro”.
“Michael Kohlhaas” (2013) se află în post-producţie. Mads are tot rolul principal (Michael Kohlhaas) şi joacă alături de Denis Lavant (Holly Motors). Două filme se află în faza de pre-producţie: “The Stolen” (2013) şi “Our Kind of Traitor” (2014).
Cel mai important premiu primit de Mads Mikkelsen a fost “Cel mai bun actor” la Cannes 2012 pentru rolul din drama psihologică “The Hunt / Vânătoarea”. De asemenea, premiul FIPRESCI în 2007, la “Palm Springs International Film Festival” pentru “Cel mai bun actor”, pentru rolul din “After the Wedding” (2006).
Pe 16 aprilie 2010, Mads Mikklesen este ridicat la rang de cavaler de către Majestatea Sa Margrethe a II-a, Regina Danemarcei.
Mads are şi rolul de Goodwill Ambassador la Naţiunile Unite, Agenţia pentru refugiaţi, alături de alte celebrităţi precum Angelina Jolie, Giorgio Armani, Osvaldo Laport etc.
“Ambiţiile mele nu sunt legate atât de carieră, cât de fiecare proiect în parte. Pot fi un tip cu care se lucrează foarte greu din această cauză. Nu accept compromisurile. Hai s-o spun altfel: după părerea mea, compromisurile provin direct din iad. (…) De obicei, pun un milion de întrebări şi insist să primesc răspunsuri la toate. Trebuie să ştiu mereu ce vrea regizorul. Mulţi ştiu bine ceea ce vor, dar asta e doar la ei în cap. Eu trebuie să scot cu forţa lucrurile astea, ca să le înţeleg bine. Nu pot să-mi pierd opt ore aiurea doar ca să văd dacă iese ceva în final.”
Wrong
Cea de a treia zi a Festivalului de la Bucureşti a fost marcată, mai ales, de filmul lui Quentin Dupieux, “Wrong / Greşit”. Într-o dimineaţă, un individ observă că i-a dispărut câinele… Ceea ce urmează e greu de descris în cuvinte – reamintim doar că regizorul vine după “Rubber”, filmul despre un cauciuc ucigaş.
În secţiunea necompetitivă “Panorama” a rulat “Au bout de conte / Sfârşit de basm”, un nou film marca Jaoui/Bacri, prezentat la Bucureşti la doar o lună de la premiera franceză. Şi în aceeaşi zi a fost prezentat pentru prima dată în România “Searching for Sugar Man”, documentar laureat cu peste 20 de premii, printre care “BAFTA” 2013 şi “Oscar” 2013 pentru “Cel mai bun documentar de lungmetraj”.
In memoriam Irina Petrescu, a fost programat un clasic al cinema-ului românesc, “Facerea lumii” în regia lui Gheorghe Vitanidis, în care marii actriţe i-au dat replica Colea Răutu, Liviu Ciulei şi Virgil Ogăşanu.
Iar comedia “Le grand soir”, semnată de Gustav Kervern & Benoit, şi filmul din competiţie “Compliance / Supunere” au încheiat această zi.
Joi, cea de a patra zi a Festivalului, a început la ceainăria “La un ceai”, cu o masă rotundă despre situaţia finanării festivalurilor internaţionale de film din România, la care au participat Tudor Giurgiu, Laurenţiu Brătan, Ada Solomon, Alexandru Solomon, Dana Dimitriu-Chelba, Valentina Miu, Daniel Mitulescu, Yvonne Irimescu şi Codruţa Creţulescu.
Competiţia “Bucureşti IFF” a continuat cu “Blancanieves / Albă ca Zăpada”, al spaniolului Pablo Berger, reinterpretare a clasicului basm cu acţiunea plasată în lumea toreadorilor din Sevilla anilor ’20. Filmată în alb/negru şi fără dialoguri, pelicula este un omagiu adus cinema-ului european de început de secol.
În secţiunea “Panorama”, publicul a putut viziona “360”, în regia sud-americanului Fernando Meirelles, un thriller existenţial cu o distribuţie de zile mari: Rachel Weisz, Anthony Hopkins, Jude Law, Ben Foster, Jamel Debbouze şi Moritz Bleibtreu. Un triller incitant şi plin de dramatism care împleteşte o sumedenie de fire narative despre oameni din medii sociale diferite ce-şi intersectează destinele.
Searching for Sugar Man
Astăzi, în Competiţie, poate fi urmărit un film de Amir Manor, cu Yosef Carmon, Rivka Gur, intitulat “Epilogue”, povestea unui cuplu în vârstă care nu se poate adapta Israelului modern şi schimbărilor sociale care se petrec în jur. Un “Amour” mai puţin disperat, premiat la Gijon, Salonic, Tokyo etc. La proiecţia de la ora 17.00, la Cinema Studio, va fi prezent şi regizorul.
Şi tot în Competiţie, la ora 19.00, este rândul peliculei româneşti “Love Building”, regizată de Iulia Rugină. Cu: Dorian Boguţă, Dragoş Bucur, Alexandru Papadopol.
14 cupluri tinere au la dispoziţie şapte zile pentru a-şi repara poveştile de dragoste. Un proiect independent, care ar trebui să „repare” imaginea cinema-ului mainstream românesc. Proiecţie în prezenţa echipei.
În secţiunea “Panorama”, sunt programate “Antiviral” al lui Brandon Cronenberg, cu Caleb Landry Jones, Lisa Berry, Sarah Gadon, şi “Superstar”, în regia lui Xavier Giannoli, cu Kad Merad, Cécile de France. Primul este povestea lui Syd March, care, după ce e infectat cu virusul care a ucis-o şi pe vedeta Hannah Geist, trebuie să rezolve misterul ce învăluie moartea acesteia şi, astfel, să-şi salveze viaţa… Este debutul juniorului Cronenberg, premiat la Chicago, Sitges, Toronto etc.
Cel de al doilea este aventura unui om obişnuit se trezeşte adulat de mulţimi întregi fără să ştie cum sau de ce şi, mai ales, ce să facă pentru ca lucrurile să revină la normal.
