Luni, 4 iulie 2016, la sfârșitul unei întâlniri de o oră și jumătate cu premierul, cu guvernatorul Băncii Naționale și cu „liderii partidelor parlamentare”, președintele României, domnul Klaus Iohannis, a comunicat o extrem de scurtă „declarație de presă”. Am aflat astfel că toți cei ce se întâlniseră mai devreme ajunseseră la un consens politic să participe la elaborarea unui proiect de țară pentru România, proiect care să definească locul, rolul și nivelul de ambiție ale României, în Uniunea Europeană.
Consensul obținut include formarea unui grup de lucru pe lângă Președinția României, precum și prezumția că, oricare ar fi produsul acestui grup de lucru, el va fi adoptat tot prin consens politic și va fi implementat așișderea.
Ceea ce, în opinia exprimată a președintelui, ar constitui o premieră, doarece domnia sa afirmă că, „în România am avut destul de multe așa numite proiecte de țară, strategii, care nu au fost nici implementate, nici nu au dăinuit, fiindcă a lipsit consensul politic”.
Atâta știm despre acest subiect. Pentru că domnul Iohannis nu ne-a spus mai mult. Asta, în condițiile în care convenim că am înțeles bine care este subiectul. Sau, ne-am lămurit despre ce ar fi vorba aici.
Cel mai simplu înțeles este cel oferit de președintele însuși. Domnia sa ne spune că a obținut de la participanții la întâlnire acordul consensual să se constituie un grup de lucru, pe lângă Președinția sa, grup de lucru care să „elaboreze” un nou proiect de țară, despre „România viitorului în Uniunea Europeană”. Ceea ce, trebuie să recunoaștem, este cam puțin. Sau, cu alte cuvinte, știrea asta nu pare că ar avea suficientă substanță, ca să îl determine pe președintele României să se adreseze direct națiunii, de la pupitrul comunicării publice prezindențiale, doar pentru a o anunța.
Alta ar fi fost valoarea știrii, dacă am fi aflat de la domnul Iohannis că avem deja un nou proiect de țară, elaborat de nu contează cine, dar acceptat prin consens de toți „liderii partidelor parlamentare”, precum și de executivul în funcție și de șeful banilor naționali. Dar nu am ajuns acolo. Va trebui să așteptăm această știre pe parcursul acestui an electoral.
Există însă o valoare ascunsă și în cazul subțire al deciziei consensuale de a declanșa un proiect de elaborare a unui proiect de țară. Este vorba despre anunțul că, peste câteva luni, România va intra în negocierile privind viitorul Uniunii Europene cu propria sa viziune, ori cu propria sa înțelegere sau ambiție privind ceea ce vrea țara noastră să fie în noua Europă. Adică, epoca în care România face doar ceea ce i se spune din afară se va apropia repede de un sfârșit prefigurat prin consens de politicienii români. Ceea ce sună ca un episod dintr-o cronică a unei morți anunțate.
Dacă această moarte va însemna sau nu un nou început, o naștere a unui nou mod de a face politică de stat în România, politică gândită acasă și pusă în operă de politicieni naționali, este o cu totul altă discuție.
Putem nota aici și acum doar că premisele de elaborare a unui nou proiect de România nu sunt promițătoare.
