La o săptămâna după ce Asociaţia Furnizorilor de Energie Electrică din România (AFEER) a solicitat modificarea legii energiei electrice în sensul reinstituirii practicii încheierii contractelor bilaterale negociate direct, care au făcut istorie pe vremea “băieţilor deştepţi”, preşedintele Consiliului Concurenţei, Bogdan Chiriţoiu, a spus că România încă nu este pregătită pentru reintroducerea acestora pe motiv că principalii producători de energie sunt controlaţi de stat. „Într-o lume ideală, cu jucători privaţi corecţi, i-am lăsa să facă ce vor. Însă mulţi jucători sunt de stat, iar istoria ne-a dovedit că aceştia nu sunt tot timpul grijulii cu banii statului. De aceea, este bine să rămânem restrictivi pe această piaţă, măcar o perioadă“, a spus Chiriţoiu, în cadrul unui seminar. Contractele bilaterale semnate în special de către Hidroelectrica, compania de stat care produce cel mai ieftin curent, şi mai multi traderi de energie, numiţi plastic “băieţi deştepţi în energie”, au început să se deruleze începând cu 2001 şi au durat aproape zece ani, perioadă în care societatea de stat a fost păgubită cu 1,1 miliarde de euro, conform lui Remus Borza, şeful administratorului judiciar Euro Insol. Contractele respective erau secrete, au fost acordate doar pentru anumiţi furnizori de energie şi au dus la distorsionarea pieţei.
În urmă cu câteva luni, Consiliul Concurenţei a sancţionat cu amenzi în valoare totală de 165.843.604 lei (aproximativ 37 milioane euro) compania Hidroelectrica SA şi 10 parteneri contractuali ai acesteia, în principal comercianţi de energie, pentru încheierea unor înţelegeri anticoncurenţiale pe piaţa producerii şi comercializării de energie electrică. Amenzile aplicate au fost: 1. HIDROELECTRICA SA: 20.436.271 lei (aprox. 4,6 mil. euro); 2. ALPIQ ROMINDUSTRIES SRL: 21.728.026 lei (aprox. 4,8 mil. euro); 3. ALPIQ ROMENERGIE SRL: 87.821 lei (aprox. 20.000 euro); 4. ALRO SA: 21.238.719 lei (aprox. 4,7 mil. euro); 5. ELECTROCARBON SA: 864.203 lei (aprox. 193.000 euro); 6. ELECTROMAGNETICA SA: 9.021.308 lei (aprox. 2,0 mil. euro); 7. ELSID SA: 2.553.868 lei (aprox. 570.000 euro); 8. ENERGY FINANCING TEAM AG (SWITZERLAND): 71.374.436 lei (aprox. 16,0 mil. euro); 9. ENERGY HOLDING SRL: 12.359.852 lei (aprox. 2,8 mil. euro); 10. LUXTEN LIGHTING COMPANY SA: 5.454.150 lei (aprox. 1,2 mil. euro); 11. MENAROM-P.E.C. SA (succesor EURO-P.E.C. SA): 724.950 lei (aprox. 162.000 euro).
În luna martie a acestui an, Ministerul Energiei a avertizat că firmele statului nu sunt pregătite pentru modificarea legii energiei, în sensul reintroducerii contractelor bilaterale. Contracte bilaterale se pot încheia în prezent numai pe bursa de energie OPCOM. Depăşirea cadrului bursei ar duce la instaurarea unui sentiment de nesiguranţă între producătorii şi traderii care activează azi pe piaţa OPCOM. Cu toate acestea, AFEER a cerut modificarea legii energiei din 2012 şi reintroducerea posibilităţii tuturor participanţilor la piaţă, nu doar a producătorilor, de a încheia contracte bilaterale negociate direct, aşa cum se întâmplă în majoritatea statelor europene.
Companiile Energy Holding, Alpiq, EFT Romania, Electromagnetica, Elsid Titu şi Euro-Pec au fost alături de Alro principalele beneficiare ale curentului ieftin de la Hidroelectrica. Ele au cumpărat începând din 2001, timp de mai bine de zece ani, energia electrică pe baza unor contracte pe termen lung, fără nicio legătură cu bursa de energie OPCOM. Decăderea respectivelor companii din rândul aşa-zişilor „băieţi deştepţi” din energie a venit atunci când Hidroelectrica a intrat în insolvenţă şi toate contractele au fost revizuite, dacă nu sistate.
În 2001, firma elveţiană Sulzer, reprezentată în ţară de Bogdan Buzăianu, a pus mâna pe un contract de retehnologizare a hidrocentralei de la Porţile de Fier, cea mai mare din ţară. Din cauză că la vremea aceea statul român nu avea bani s-a căzut de acord ca o bună parte din curentul produs de Hidroelectrica să fie preluat de Energy Holding, o companie care apărea ca fiind a aceluiaşi Buzăianu. Acest contract a fost semnat la începutul anului 2004, moment când s-a consfinţit apariţia băieţilor deştepţi din energie. Respectiva înţelegere a fost secretă, încheiată pe ani buni.
Dacă la început tranzacţia a fost favorabilă Hidroelectrica în sensul că preţul de vânzare era peste media pieţei, cu timpul contractul a devenit defavorabil producătorului de energie iar acest fapt a fost vizibil în momentul în care a apărut pe piaţă bursa de energie OPCOM, în 2006. În perioada 2006-2012, Hidroelectrica a suferit prejudicii reprezentând diferenţa dintre preţul mediu de pe OPCOM şi preţul prevăzut în contractul cu Energy Holding.
Buzăianu nu a rămas doar la o singură companiei, ci a introdus în piaţă şi alte nume. Chiar dacă a ieşit din acţionariatul Energy Holding în 2002, el a condus compania prin interpuşi. Pe parcurs a înfiinţat o altă companie, Buzzmann Industries, în timp ce Energy Holding a ajuns în proprietatea unei bănci din Elveţia, ţară unde s-au făcut multe jocuri ce aveau cu miză beneficiarii de curent ieftin de la Hidroelectrica. Gurile rele susţin că Buzăianu ar fi fost doar un paravan pentru interese ale unor servicii secrete din România.
În 2008, după mai multe tranzacţii, alţi elveţieni, Atel, preiau Buzzman Industries şi Ehol, societate care a preluat o parte din contractele Energy Holding. Ulterior Atel îşi schimbă denumirea de Alpiq şi se impune pe piaţă ca al doilea mare băiat deştept.
În plină perioadă de criză, atât Energy Holding, cât şi Alpiq, prin cele două companii, RomIndustrie şi RomEnergie, au scos profituri serioase. De exemplu, Alpiq a realizat 42 milioane de euro în 2009 şi 33,4 milioane de euro în 2010.
La un an după semnarea primului contract Energy Holding-Hidroelectrica, îşi face intrarea Alro Slatina, combinatul oligarhului rus Vitali Matsitsky. EH renunţă la contractul de livrare către producătorul de aluminiu şi plasează Alro în rândul clienţilor Hidroelectrica, în baza unei prevederi din contract care spune că în cazul în care Energy Holding nu mai poate livra energie atunci combinatul trece automat la producătorul de electricitate.
Alro avea să semneze ulterior un contract până în 2018 unde preţul de achiziţie al curentului a fost stabilit în funcţie de cotaţia aluminiului la bursa de mărfuri de la Londra.
Pe lista băieţilor deştepţi au figurat şi sârbii de la EFT, companie cu o influenţă foarte mare în Balcani. Prezenţi în România din 2001 ei au început să facă tranzacţii cu curent din 2006, ajungând să fie principalii exportatori de curent.
Primele semne ale căderii lor au venit în 2011, când seceta a lovit în producţia de curent a Hidroelectrica. Producătorul a activat clauza de forţă majoră pe contracte şi a redus astfel cu mult cantitatea livrată către clienţi. Băieţii deştepţi au fost nevoiţi atunci să cumpere curent din altă parte, la preţul pieţei, pentru a-şi onora la rândul lor clienţii. În plan finaciar asta a însemnat o mare pierdere. EH de exemplu a coborât la minus 8 milioane de euro în 2011 de la un profit de 15 milioane de euro.
În 2012, toţi aceşti băieţi deştepţi au primit lovitura de graţie pentru că Hidroelectrica a intrat în insolvenţă şi majoritatea contractelor au fost reziliate de către administratorul judiciar al companiei EuroInsol, singurul scăpat dintre cei sus numiţi fiind Alro.
Energy Holding, Alro, Alpiq sau EFT cumpărau un MWh cu 130 lei în medie în timp ce piaţa era undeva la 170-180 lei/MWh. După reziliere, toţi aceştia, cu excepţia Alro, care a renegociat contractul până la nivelul din piaţă, au fost nevoiţi să vină pe bursa de energie OPCOM şi să cumpere de pe unde se poate.
Multă vreme materialele din presă vorbeau doar de cei mai deştepţi băieţi din energie şi de câştigul lor din urma vânzării de curent mai departe. Companiile de furnizare de curent s-au numărat printre fericiţii sorţii întrucât au scos profit şi în perioada de criză economică iar business-urile lor au crescut. Câţiva dintre ei au câştigat de pe urma contractelor cu Hidroelectrica. Astfel, elveţienii de la Alpiq, prin cele două companii pe care le deţin, Romindustrie şi Romenergie, au scos 33 milioane de euro profit net în 2010, la o cifră totală de afaceri de 266,5 milioane de euro. Alpiq cumpăra la un moment dat peste 3 TWh de la Hidroelectrica pentru care plătea 120 lei/MWh, în condiţiile în care media pe piaţă era de 160 lei/MWh. Beneficiul din aceasta afacere a fost de 120 milioane de lei pe an.
Vreme îndelungată eticheta de cel mai deştept băiat din energie a fost lipită companiei Energy Holding, după ce a consacrat contractele pe termen lung cu Hidroelectrica. Energy Holding scotea un beneficiu de 90 milioane de lei pe an după ce plătea 119 lei/MWh la Hidroelectrica. Energy Holding şi-a schimbat proprietarul, fie o bancă din Elveţia, fie un off-shore din Olanda, dar tot timpul se spune că a fost controlată de acelaşi Bogdan Buzăianu.
Sârbii de la EFT şi-au propus să devină un jucător activ în România aşa cum erau în Balcani. Un prim succes a fost semnarea unui contract foarte convenabil cu Hidroelectrica pentru care au plătit 123 lei/MWh. Profitul net scos în 2010 a fost de aproape un milion de euro, în România.
Compania Electromagnetica, controlată atunci de un acţionariat răsfirat, din care cel mai important era Asociaţia Salariaţilor, a fost foarte activă pe piaţa de furnizare, având 15 clienţi. De la Hidroelectrica cumpăra 1,1 TWh pentru care a plătit la un moment dat 132 lei/MWh, faţă de 160 lei/MWh cât era pe piaţă.
