Tupeul imposturii

Se înmulţesc semnele care arată că structurile subterane, ilegitime, ale statului paralel sună alarma şi adunarea, regrupîndu-se pe aliniamentul ripostei în fața viiturii legislative și a reacției opiniei publice, tot mai inflamată de dovezile arbitrarului, abuzurilor și ticăloșiilor din instrumentarea actului de justiție, care ar putea să măture, măcar în parte, zgura unei crunte mizerii umane ridicate la rang de virtute, precum și urmele, deseori tragice, ale unui demers – anticorupția – deturnat pe făgașul vendetei politice ori personale.

Caracatița statului paralel, în tentaculele căreia s-a abandonat însuși președintele țării, beneficiază de aportul și susținerea unui larg spectru logistic și de caractere, de la stalinismul din Parchetul General și Secția de procurori a CSM, de la lichele și impostori din sfera politică, vitriolați de ranchiună în urma eșecului personal ori de grup, de la inocenții și naivii dornici de a se afla în treabă în lumina reflectoarelor pînă la grupuri de comandă, gata să umple străzile și piețele de cucuie și sînge.

Un denunț și o plîngere penală pentru înaltă trădare, pe adresa prim-ministrului, luate în serios și instrumentate de Parchet, în vreme ce pentru motivul invocat ar rîde și curcile; un șef al Poliției Române tras pe dreapta pentru un presupus trafic de influență petrecut acum opt ani, avînd, în fapt, conotațiile unui ajutor umanitar dezinteresat, dar ce mai contează?; chemarea la DIICOT a consilierului lui Dragnea, pentru nu se știe ce evaziune a nu știm cui, din trecutul îndepărtat, doar, doar, sub presiunea șantajului, își va descărca desaga cu amintiri incriminatoare, sînt ultimele isprăvi de vitejie, ultimele mișcări ale camarilei de forță, grupate în jurul slăbiciunilor de caracter și moralitate ale primului om în stat, menite a nu mai lăsa nicio îndoială asupra faptului că năravul din fire n-are lecuire, că sistemul judiciar  nu se poate reforma din interior și că războiul la care asistăm este acerb, de durată, dar cu o victimă deja previzibilă: țara, imaginea, credibilitatea și stabilitatea ei. Iar laboratoarele clarobscure ale propagandei, acolo unde cineva (sic!) aspiră și incită la răsturnarea ordinii constituționale și la preluarea puterii pe căi oculte, inclusiv sub asediul actelor de violență, laboratoarele, zic, nu-și iau vacanță niciodată!

Dovada tupeului nemărginit al imposturii și al existenței păpușarilor din umbră e chiar reactivarea, colac peste pupăză!, a generalului de obiele, avansat, asemenea lui Moș Teacă, „la alegere, nu la vechime și merite“, nimeni altul decît sufrageristul Gabriel Oprea.

Materialul integral poate fi citit în ediţia digitală a Cotidianul din 6 iulie.