În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz -Cuvântul cotidian Vocalize în La Major. Volumul este sub tipar la Editura Junimea din Iaşi.
Cuvântul cotidian sau „Capul fără Trup”: o descoperire terifiantă în vizorul echidistant al presei.
- La cafenea – o paranteză.
În după-amiaza zilei de 16 noiembrie, poate vă mai amintiţi că atunci a avut loc o rupere de nori total nepotrivită pentru începutul atât de timpuriu al iernii, în cafeneaua BISMARK & FIII se află mai multă lume ca de obicei. Mult mai multă lume! Ceea ce nu e de mirare dacă ne amintim de ruperea de nori nepotrivită pentru începutul atât de timpuriu al iernii: cine s-a nimerit prin apropiere, s-a refugiat pe unde a putut de tăvălugul căzut atât de neaşteptat din cer. Nu găseşti nici o masă liberă, aşa că o mulţime de oameni stau în picioare, înghesuindu-se să vadă, prin geamurile mari, fulgerele şi apa şiroind asemenea unui fluviu pe stradă, precum şi pe nefericiţii trecători adăpostiţi neputincioşi sub streşini şi stropiţi de sus, dar şi de maşinile ce trec. „În curând n-o să mai poată trece decât amfibiile”, încearcă s-o liniştească Rudy pe Anabell, dar aceasta ţipă isteric văzând cum rochia ei de gală se transformă într-o zdreanţă. Noroc doar că tunetele îi acoperă din când în când urletele. Cei ce au mai apucat să intre la BISMARK & FIII trăiesc o bucurie sadică văzându-i pe bieţii oameni de afară, pe ceilalţi, adică pe cei ce n-au mai apucat să se adăpostească în vreun local. Patronul, speriat de năvala incontrolabilă a intruşilor, a încuiat uşile, de teamă ca nu cumva mulţimea dezlănţuită să distrugă mobilierul. Despre acest lucru vor scrie pro şi contra ziariştii aflaţi profesionist la momentul respectiv la faţa locului. La BISMARK & FIII, în Separeul 1 se întâlnesc, de obicei, cei de la VOCEA LIBERĂ şi cei de la CETĂŢEANUL, ziarele care se află în primele rânduri ale Puterii, în vreme ce cei de la VIITORUL şi cei de la 24 DE ORE se întâlnesc, desigur, tot la BISMARK & FIII, dar în Separeul 2.
(Un amănunt: între cele două separeuri există o uşă de comunicare. De obicei, acea uşă este deschisă şi domnii mai trec dintr-o parte în cealaltă pentru a ciocni un pahar ori pentru a mai spune un banc.) În ziua în care are loc ruperea de nori total nepotrivită pentru începutul atât de timpuriu al iernii şi când sala mare este ticsită de trecătorii care au izbutit să se adăpostească în local, doamnei Sparckerhausen i se face rău, probabil din cauza îngrămădelii, dar, poate şi pentru că doamna Sparckerhausen este puternic barodependentă, cum a declarat cunoscutul doctor psiholog Romulus Rocan. Profesionist în orice ocazie, domnul senior editor Dem V. Lazar de la VIITORUL o fotografiază prompt pe doamna Sparckerhausen în halul în care se află şi îi va publica poza cu un comentariu sugestiv: „Iată situaţia în care se găseşte un contribuabil conştiincios din pricină că municipalitatea nu este în stare să pună la punct canalele de scurgere! Ce se aşteaptă? Să fim inundaţi până la streşinile caselor? Şi încă o întrebare: oare unde a fost domnul primar în timpul urgiei? A văzut oare în ce hal este localitatea pe care o păstoreşte? Păi, dacă o simplă furtună a avut asemenea efecte – vezi starea în care se afla onorabila doamnă Sparckerhausen -, ce ne este sortit la venirea zăpezilor iernii?”. Iar domnul redactor şef I. B. Ramm de la VOCEA LIBERĂ, fotografiindu-l pe domnul Sparckerhausen „sprijinindu-şi drăgăstos soţia suferindă” va scrie: „Iată o familie unită în mijlocul concetăţenilor, cu toţii solidari în momente dificile!”. După care, domnii Lazar şi I. B. Ramm revin în separeul 1, acolo unde au întrerupt partida de canastă. (În separeul 2, jurnaliştii obişnuiesc să joace bridge: un adevărat campionat între cei mai pricepuţi ziarişti în acest joc. Să nu uităm că doi dintre ei – nu le vom divulga numele reale şi nici jurnalele unde semnează! – au ajuns până în semifinalele naţionale ale acestui adevărat joc al minţii!)
- ORAŞUL NOSTRU a apărut cu o întârziere de o zi cu ediţia din 15 noiembrie. Iată cum a explicat redacţia, sub titlul SCUZE, acest lucru: „După cum am anunţat stimaţii noştri cititori că vom reveni cu informaţiile cele mai noi în legătură cu cazul <Capul fără Trup>, am încercat să ne ţinem, ca întotdeauna, de cuvânt. Vă reamintim că doamna Rozalia Brisk, purtătoarea de cuvânt a Procuraturii, ne-a asigurat că munca la acest caz se desfăşoară prioritar şi că peste doar câteva zile vom avea parte de un comunicat de presă lămuritor. Din păcate, domnişoara Lucia Mander, purtătoarea de cuvânt a Primăriei, n-a fost la fel de cooperantă şi nu ne-a dat nici o lămurire, sub pretextul că <speţa se află abia în fază de cercetare>. Am revenit la cele două doamne, dar, din păcate, cele <peste doar câteva zile> au un alt înţeles în concepţia atât a Primăriei, cât şi a Procuraturii: nici după <doar câteva zile> şi nici, iată, după mai mult de o săptămână, n-am primit nici un răspuns cât de cât mulţumitor, nici măcar dacă ancheta a avansat, nici măcar dacă ancheta există într-adevăr! Totuşi, domnişoara Lucia Mander, de astă-dată, părând ceva mai cooperantă, ne-a promis pentru a doua zi o informare în exclusivitate. Aşadar, am aşteptat această informare, dar, a doua zi, purtătoarea de cuvânt a Primăriei n-a mai fost de găsit. Acesta este motivul pentru care am amânat cu o zi difuzarea ziarului nostru. Iar doamna Rozalia Brisk, din partea Procuraturii, a refuzat orice dialog, dânsa care a părut ceva mai cooperantă săptămâna trecută. Noi ne cerem scuze, însă, în primul rând, cele două doamne ar trebui să-şi ceară public scuze, fiindcă n-ar trebui să uite că instituţiile pe care le reprezintă trăiesc din banii contribuabililor, contribuabili îndreptăţiţi măcar să ştie dacă nu cumva criminalul mai bântuie prin zonă. Asta, pentru a nu se uita, contribuabilii au un contract atât cu Primăria, cât şi cu Procuratura, trăind ambele de pe urma taxelor şi impozitelor. Cum din partea surselor oficiale ne-am izbit de un zid al nesimţirii, am hotărât să purcedem la o anchetă proprie, temându-ne, nu fără temei, că instituţiile vizate nici nu se ocupă de această speţă terifiantă. Săptămâna viitoare vă vom anunţa noi ce şi cum în privinţa cazului <Capul fără Trup>. Aşa că nu uitaţi să vă procuraţi săptămâna viitoare următoarea ediţie a ORAŞULUI NOSTRU! Nu veţi regreta!” (ORAŞUL NOSTRU, 16 noiembrie).
- 16 noiembrie: În după-amiaza de 16 noiembrie, Procuratura a dat următorul Comunicat: „În cursul zilei de astăzi, 16 noiembrie a. c., în hebdomadarul ORAŞUL NOSTRU, publicaţie specializată în cancanuri şi în calomnii, citită doar de un număr restrâns de persoane lipsite de cultură, a apărut un material ce pretinde că organele abilitate se ascund după <un zid al nesimţirii>, că nu informează populaţia în legătură cu speţa cunoscută drept <Capul fără Trup>, ba că nici n-ar exista o preocupare pentru elucidarea terifiantului caz, că nici măcar nu s-ar fi declanşat o anchetă pentru aflarea adevărului şi articolul culminează cu insinuarea că periculosul criminal ar mai bântui prin zonă. Drept urmare, suntem obligaţi să demontăm punct cu punct mârşavele acuzaţii lipsite de orice temei:
#1. Cei ce au scris şi au pus în circulaţie acest text ar trebui să ştie că o anchetă în curs de desfăşurare nu poate fi devoalată public, altfel punându-se în pericol aflarea adevărului. Aşa că la <zidul nesimţirii> trebuie pus cel ce e vinovat de această mizerie din fiţuica Oraşul nostru. Despre modul cum s-a exprimat la adresa doamnei Rozalia Brisk, onorabila purtătoare de cuvânt a Instituţiei noastre, n-are rost să mai amintim, lăsând organelor judecătoreşti să se pronunţe în procesul pe care doamna Brisk îl va intenta.
#2. În privinţa celei mai gogonate minciuni, cum să ancheta în speţa amintită nici nu s-ar fi declanşat, informăm opinia publică despre acţiunea pornită de poliţie sub îndrumarea unui procuror (a cărui identitate n-o putem divulga), anchetă aflată în dosarul de urmărire penală nr. AC2983/23/1543b. Mai mult nu putem, deocamdată, face public din motivele arătate la punctul #1., motive pe care un jurnalist adevărat ar trebui să le cunoască şi să le înţeleagă drept ceea ce sunt.
#3. Modul în care se insinuează că „periculosul criminal ar mai bântui prin zonă” naşte mai multe întrebări la care cei de la Oraşul nostru vor trebui să răspundă în faţa organelor abilitate: de unde ştiu ei că este vorba despre un criminal şi nu despre mai mulţi?; de unde ştiu că individul ar <bântui prin zonă>?; de la cine au aceste informaţii? etc. Pentru a răspunde la aceste întrebări în sprijinul anchetei, a fost emisă Citaţia nr. 2839/34.
#4. Pentru toate aceste calomnii, pe lângă procesul pe care-l va intenta onorabila doamnă Rozalia Brisk ziarului Oraşul nostru, Ministerul Public va da în judecată, la rândul său, aceeaşi publicaţie pentru calomnie, defăimare, alertare fără temei a opiniei publice.”
