În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – Hotarele istorice Vocalize în re minor, apărut la Editura Junimea din Iaşi, în 2015.
- Un diferendum istoric
Dacă drumurile vă vor duce la Podliveţ, este bine să nu face nici o referire la Ziua Naţională!
Republica Autonomă Podliveţ (sau Podlivaţ, cum o numesc cei din nord) este o ţară mândră, unde locuitorii sunt pătrunşi de importanţa minunatului lor trecut. Din păcate, însă, tocmai datele despre acel trecut sunt cele care menţin tensiunea mereu gata de explozie între cele două etnii ce populează din vremuri imemoriale locul: podlii şi veţii (sau „vaţii”, cum sunt numiţi peiorativ de către cei din nord).
Podlii se consideră etnia dominantă întrucât marele Raul cel Bătrân, pe care nimeni nu-l poate contesta, a spus în Cartea a opta din Istorii, că ei, podlii, au descălecat în Podliveţ încă în timpurile mitice, aduşi de pe o stea călătoare de către zeul tutelar Buru.
Fără a îndrăzni să-l conteste pe Raul cel Bătrân, veţii (sau „vaţii”, cum sunt numiţi peiorativ de către cei din nord) spun că legenda stelei călătoare nu este decât un basm, o frumoasă şi respectabilă poveste fondatoare care, totuşi, nu poate fi în nici un caz considerată argument ştiinţific. Preluând tot din incontestabila autoritate a scrierilor lui Raul cel Bătrân, savantul veţ Robabu’tu (1483-1572) a descifrat Papirusul verde, atribuit tot lui Raul cel Bătrân, şi astfel a putut dovedii că în ziua de 7 martie 6005 (după calendarul străbun), veţii au eliberat ţara între Munţii Ron şi Marea Portocalie de teroarea seculară a triburilor parte. Nici vorbă de podlii în acel manuscris!
Aşa că astăzi problema în discuţie este dacă zeul tutelar Buru i-a adus pe podlii pe pământul sfânt al patriei înainte de data de 7 Martie 6005 (după calendarul străbun) sau dacă evenimentul a avut loc după M. V. a T. P. (Marea Victorie asupra Triburilor Parte), sărbătoare naţională în sudul Republicii Autonome Podliveţ şi zi obişnuită de lucru în nordul Republicii Autonome Podliveţ. În nord, podlii sărbătoresc drept Zi Naţională data de 2 Martie, când, după calendarul străbun, ar fi descălecat înaintaşii pe pământul sacru al patriei. (Şi nu se poate tăgădui că 2 martie este înainte de 7 martie!) Să mai specificăm că 2 martie este zi obişnuită de lucru în sud?
Păcat că un asemenea diferendum poate avea loc între graniţele aceleaşi ţări! Foarte păcat!
Dacă drumurile vă vor duce la Podliveţ, este bine să nu face nici o referire la Ziua Naţională!
- Avatarurile legii primului venit
Pentru a nu se mai uza de tot felul de pretexte care să motiveze declaraţiile de război, Forumul Suprem al Înţelepţilor Lumii a decretat că hotarele vor fi de acum stabilite după atât de logicul principiu al primului venit pe acele locuri. În consecinţă, au proclamat Înţelepţii Lumii, nu vor mai exista confruntări armate, se vor evita uriaşele pierderi de vieţi şi de bunuri, se vor putea folosi toate resursele doar pentru îmbunătăţirea continuă a nivelului vieţii. „În fond, ce-şi doreşte fiecare om normal? a întrebat retoric Julius Zimberlan de la tribuna Înaltului For. Dacă individul va avea tot ce-şi va dori, este limpede că nu-i va mai veni să-şi agreseze vecinii!” Ropotele de aplauze au consfinţit aceste vorbe de bun-simţ.
Da, dar cum să dovedeşti că ai tăi au venit primii? Să luăm, de pildă, exemplul atât de mediatizat al Republicii Pontomare: actualii cetăţeni ai acestui stat situat pe malul apusean al fluviului Goro au primit somaţii că vor trebui să-şi părăsească locuinţele întrucât colobaţii au trăit pe meleagurile lor încă din secolul al XII-lea, când Robert al III-lea i-a gonit în mod samavolnic din căminele lor. (Pe cei ce au mai apucat să fugă, pe ceilalţi – femei, copii, bătrâni – hoardele năvălitoare i-au omorât fără milă.) Degeaba au protestat potomarii – cu actele în mâini – că locuiesc de atâtea generaţii pe teritoriul disputat, Forumul Suprem al Înţelepţilor Lumii a rămas la prima decizie: dreptul primului venit.
Totuşi, nici colobaţii n-au intrat în legalitate, întrucât tocmai atunci s-au ivit şi lepanţii, care, şi ei cu acte în regulă, au dovedit că se aflau fix pe acele teritorii încă din anul 438, când, după bătălia de la Facsenbrauchenbach, au cucerit cu jertfă de sânge minunata ţară. Minunata ţară la care lepanţii ţin cu toţi ca la ochii din cap.
Înaintea lepanţilor, au fost aici punţii (cel puţin aşa pretind ei), iar înaintea punţilor au fost gorobeţii de est. Gorobeţii de est au locuit pe malul vestic al fluviului Goro şi asta încă înainte ca ei să se dividă în gorobeţi de est şi gorobeţi de vest, atunci când Goro cel Mare şi-a împărţit imperiul celor doi iluştrii fii ai săi. Păi, nu de la Goro cel Mare şi-a luat numele şi fluviul?
Acum lupta se dă încă între istorici: cine dintre ei este mai destoinic să aducă noi mărturii despre primii locuitori ai pământurilor disputate. Niciodată istoricii n-au fost atât de bine plătiţi, niciodată n-au dus-o istoricii atât de bine. Până când…
Până acum, când în alte locuri faza disputelor dintre savanţi este de mult depăşită şi cei somaţi să-şi părăsească – unde? – căminele se împotrivesc cu îndârjire armat. În multe locuri, unii istorici au fost executaţi după procese sumare, în alte locuri, nici n-a mai fost nevoie de lege pentru eliminarea savanţilor.
Întrucât perspectiva unei conflagraţii mondiale este tot mai evidentă, Forumul Suprem al Înţelepţilor Lumii a decretat că dreptul primului venit se prescrie. „În fond, ce-şi doreşte fiecare om normal? a întrebat retoric Julius Zimberlan de la tribuna Înaltului For. Dacă nu va mai fi în pericol de a-şi pierde pământul natal, tradiţiile, mormintele străbunilor, este limpede că individul nu va mai avea de ce să-ţi agreseze vecinii!” Ropotele de aplauze au consfinţit şi aceste vorbe de bun-simţ.
Da, dar nici acest decret nu şi-a făcut încă efectele sperate: colobaţii, care s-au aflat atât de aproape să-şi primească înapoi pământurile, nu s-au putut obişnui prea uşor cu vechea situaţie. Şi nici lepanţii, urmaşii martirilor căzuţi în bătălia din anul 438 de la Facsenbrauchenbach, n-au avut cum să se conformeze, ceea ce ar fi însemnat trădarea celor mai viteji străbuni. Ca să nu mai vorbim de gorobeţi, descendenţii lui Goro cel Mare, cel ce are atât de evident argumentul lingvistic infailibil!
Între timp, Forumul Suprem al Înţelepţilor Lumii se află în plină sesiune de urgenţă.
