In acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – Hotarele istorice Vocalize în re minor, apărut la Editura Junimea din Iaşi, în 2015.
-
Duşurile – o problemă pro şi contra
„Regulile marilor corporaţii ajung şi în cocină. Un document intrat în poseia <Adevărul> arată cum sunt crescute animalele în fermele Smithfield, cel mai mare crescător de porci din România. Măsurile de siguranţă sunt foarte stricte, angajaţii fiind obligaţi să facă duş de fiecare dată când intră în fermă şi să îşi schimbe inclusiv lenjeria intimă”. Informaţia a fost fuenizată de ediţia on-line a ziarului românesc „Adevărul”.
Asiduu cititor al presei străine, în special a celei din România (Europa), Julius Zimberlan a avut o iniţiativă legislativă ca măsura să fie implementată şi în crescătoriile de porci din Republica Democratică Vandana. Ba, mai mult, deputatul vandan a propus ca şi în fermele de păsări ouătoare să fie introdusă această prevedere.
Auzind de aceasta, Robert Rupe, un celebru vündün, magnatul taurinelor din Republica Democratică Vandana a adoptat măsura şi pentru animalele sale. (Cu această ocazie, date fiind condiţiile excepţionale oferite taurilor săi, taxa pe montă a crescut cu 53,24%.) Problemele au început când Robert Spük, şeful serviciilor secrete şi duşman declarat a lui Rupe, a declarat că practica pe care a încercat s-o aplice Rupe nu este decât un prim pas pentru mârşavul plan al partidului ilegal al unioniştilor de a supune Republica Democratică vandanilor.
Lupta dintre cele două personaje atât de influente a avut urmări nedorite, cea mai importantă fiind aceea că, date fiind instrumentele avute la dispoziţie de şeful serviciilor secrete, vandanilor le-a fost frică să mai facă duş. Strumpf Herşkovici, cu atât de cunoscutul său spirit întreprinzător, a creat S.p.D.D.d.D. (Societatea pentru Dezmembrarea Duşurilor din Domicilii) şi se spune că de acolo provine averea sa atât de nemăsurată. Mai ales că în diferitele declaraţii, cetăţenilor Republicii Umaniste Vandana li se cere, mai nou, să precizeze dacă deţin duşuri. (Dacă da, faptul nu este penalizat legal, dar contează în aprecierile din Catalogul Patriotic al Contribuţiei Zilnice.)
Mai nou, vündünii spun în derâdere despre vecinii lor din nord că aceştia au ajuns să trăiască în Republica Umanistă a Duşurilor Interzise. (Ceea ce nu este drept: nu toţi vandanii posedă asemenea instalaţii, nici interzise şi nici permise.)
-
Joseph Rocambur n-a declarat apel
Pe vremuri, în Regatul Vandan (de tristă amintire) legile – bune, rele – erau aceleaşi în toată ţara. Şi acum legile se aplică relativ unitar, doar că acum este vorba despre două ţări. Unitar în cele două ţări… Unde reglementările nu mai seamănă între ele.
În Republica Umanistă Vandana, Joseph Rocambur a fost condamnat la trei luni de închisoare fiindcă n-a putut justifica cele două kilograme de fasole verde, ştiut fiind că în Republica Umanistă Vandana nu este permis să ai în casă stocuri de fasole verde. (Conform Legii 199 Cod Penal, se consideră „stoc” cantitatea de fasole verde care depăşeşte 1,45 Kg. – articolul 783, paragraful 2.) Asta în vreme ce în Republica Democratică Vandana nu există restricţii în privinţa fasolei verzi.
Joseph Rocambur a fost pus în faţa unei probleme dificile: câtă vreme a fost doar logodit cu Rahela, după ce s-au cunoscut pe facebook, a trebuit să se hotărască unde să-şi înjghebeze familia. (A avut vreme destulă să cântărească avantajele şi dezavantajele, întrucât aprobările unor căsătorii între cetăţeni ai celor două republici surori sunt destul de complicate, putând dura şi zece ani. Joseph şi Rahela au avut noroc şi nunta a putut avea loc după numai şase.)
Joseph a cumpănit cu grijă: a luat în considerare salariul mediu din cele două ţări, speranţa de viaţă, sistemul de învăţământ (pentru copiii doriţi), sistemul de sănătate, asigurările, impozitele şi taxele. În calitatea sa de agricultor, n-a neglijat nici calitatea pământului din satul său şi cel din satul Rahelei, localităţi despărţite doar de gardul cu sârmă electrificată întins pe toţi cei trei sute optzeci şi şapte kilometri şi lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o ţară în cealaltă – un punct de frontieră la fix o sută douăzeci şi nouă kilometri. Până la urmă, cei doi au decis să se stabilească în casa părintească a soţiei, adică în Republica Umanistă Vandana. (Lucru pentru care au obţinut aprobările într-un timp incredibil de scurt – nici doi ani!)
Dar Legea 199 Cod Penal pur şi simplu i-a scăpat din vedere. Mai ales articolul 783, paragraful 2! Eroare gravă, mai ales că în Republica Democratică Vandana fasolea verde este mâncarea preferată şi nu există restricţii în privinţa ei. Avocatul l-a sfătuit pe Rocambur să nu facă apel: 1. trei luni trec repede şi 2. Curtea ar putea considera că apelantul, la origine vündün, ar fi acumulat cantitatea aceea mare de fasole verde din motive simbolice iredentiste, dacă leguma incriminată reprezintă mâncarea preferată a vündünilor. Până la urmă, pedeapsa s-ar putea mări simţitor, după ispăşirea căreia, în mod sigur, Joseph Rocambur ar fi expulzat. (Şi asta după ce a fost acceptat cu braţele deschise în Republica Democratică Vandana!)
Joseph Rocambur n-a declarat apel. Şi nici nu regretă Regatul Vandan (de tristă amintire).
-
În Republica Democratică Vandana, toţi vűndűnii au drepturi egale
Sub înţeleapta preşedinţie a lui Raul Logophat şi printr-un concurs de împrejurări extrem de favorabil, Republica Democratică Vandana a ajuns, în sfârşit, la bunăstarea binemeritată de un popor atât de democratic pe cum sună şi numele patriei sale. PIB-ul a crescut la nivelul ţărilor celor mai bogate, iar populaţia trăia liniştită, democratic şi fericit.
Dar fiecare situaţie nouă, chiar şi una atât de benefică, naşte, de fiecare dată, noi probleme. Pentru Republica Democratică Vandana, noua problemă a venit sub chipul valului de imigranţi „veniţi ca muştele la miere”, după cum spuneau vűndűnii. Or mierea, oricât de multă, nu se cuvenea a fi risipită în cele patru vânturi! Aşa că au apărut, pe bună dreptate, legile democratice care să apere bunăstarea atât de mult aşteptată şi de greu obţinută.
Însă nici legile democratice şi nici chiar credinciosul gard cu sârmă electrificată ce se întinde pe toţi cei trei sute optzeci şi şapte kilometri ai graniţei, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o ţară în cealaltă, un punct de frontieră la fix o sută douăzeci şi nouă kilometri nu au putut opri tot felul de venetici să încerce să pătrundă ilegal pe teritoriul noului Eldorado. Aşa că, incoruptibili şi mereu vigilenţi, grănicerii vűndűni au fost siliţi să împuşte fără somaţii inutile 2.384 indivizi care, ca şi muştele excitate de gustul mierii, au încercat să pătrundă fără documente în Republica Democratică Vandana. Printre cei astfel pedepsiţi s-a aflat şi Julius Zimberlan.
Julius Zimberlan din comuna Răzoarele de Jos (Republica Umanistă Vandana), contabil la RSDER, a descoperit o trecere secretă prin vechea canalizare a oraşului şi obişnuia, de ani de zile, să vină duminica la masă la socrii săi aflaţi de cealaltă parte a gardului cu sârmă electrificată. Până ce într-o zi de 3 ianuarie a fost depistat şi împuşcat.
Micul Peter Zimberlan, fiul lui Augustus Zimberlan, primarul din Răzoarele de Sus (Republica Democratică Vandana) şi verişor primar cu contabilul Julius Zimberlan, a auzit în timpul mesei de prânz ce a păţit unchiul Julius.
– De ce a fost omorât unchiul Julius? a întrebat micul Peter.
– Fiindcă a vrut să vină la bunica ta, fără să aibă actele necesare, i-a răspuns primarul.
– Păi nici eu n-am nici un act! Dacă am să mă duc după-masa la bunica, o să mă împuşte şi pe mine?
– Tu eşti un vűndűn, tu n-ai nevoie de nimic pentru ca să te duci la bunica!
– Dar unchiul Julius…
– El a fost un vandan!
– Doamna învăţătoare ne-a spus la ora de democraţie avansată[1] că democraţia este atunci când toţi oamenii au drepturi egale, a insistat micul Peter.
– Democraţie este atunci când toţi vűndűnii au drepturi egale, l-a corectat primarul.
[1] În Republica Democratică Vandana, elevii învaţă în clasa întâi primară disciplina Democraţie, iar în clasa a doua primară disciplina Democraţie avansată.
