Hackerii de la Fancy Bear continuă să scotocească în baza de date secrete a WADA. Dezvăluirile sunt pur şi simplu năucitoare. Numărul sportivilor care s-au dopat cu voie de la WADA creşte. Declaraţiile medicilor sportivi, specialişti în probleme de doping, sunt categorice şi acuză fără drept de apel. Ei şi?!
Mai marii WADA (Agenţia Mondială Antidoping) sunt profund dezamăgiţi, încă mai consideră că spargerea bazei de date secrete este ilegală (!!!), că hackerii au comis un act criminal şi că se urmăreşte distrugerea sistemului, inclusiv a prestigiului de care se bucura Agenţia. Cuvinte, cuvinte, cuvinte… Retragerea medaliilor dobândite pe nedrept? Nu. Suspendarea sportivilor depistaţi că au folosit substanţe interzise? Nu. Explicaţii? Da. Multe dintre ele se potrivesc ca nuca-n perete!
Se bate din greu monedă pe faptul că în baza de date secrete, ADAMS, există pentru fiecare sportiv dopat un „certificat de autorizare pentru uz terapeutic” , document care-i permite unui sportiv să se dopeze. Cum ajunge un astfel de document la ADAMS? Simplu ca bună ziua: medicul sportiv îl înştiinţează pe medicul lotului care, la rândul lui se adresează federaţiei naţionale de specialitate, care trimite spre WADA o solicitare de acordare a „certificatului de autorizare”. Dacă i se acordă acel „certificat”- şi în general se acordă – sportivul este acoperit, se poate dopa cu voie de la WADA. Mecanismul acesta cu evidente inserţii birocratice funcţionează de mulţi ani, dar, ca un făcut, la el au apelat cu precădere sportivi din SUA (10 cazuri), Marea Britanie şi Germania cu câte 5 sportivi. Li se adugă acestora doar câte unul din România, Rusia, Danemarca, Polonia şi Cehia. Se confirmă cu această listă în continuă creştere ceea ce spunea la un moment dat prinţul Alexander Merode, iniţiatorul Agenţiei: „Există o tendinţă către dopaj în SUA şi Marea Britanie şi în întreaga lume”.
Atenţi, foarte atenţi la această frază a prinţului Alexander Merode, mai marii WADA au dezvoltat şi au perfecţionat un circuit birocratic care, acum, îşi arată roadele otrăvite. Uriaşul scandalul WADA se transformă, pe zi ce trece, într-un mare fâs.
Un mare fâs căruia i s-a aşezat, la butonieră, şi oareşce zorzoane politice. S-a bătut apa-n piuă că Fancy Bear ar fi o grupare de hackeri ruşi. De râsul curcilor această acuză, pentru că ei puteau fi olandezi, australieni sau chiar americani! Trecem peste ea şi vom vedea că politicul a avut, totuşi, un cuvânt de spus.
Iată cazul înotătoarei Blune Pernille (Danemarca), medaliată cu aur la 50 m şi cu bronzul ştafetei de 4x100m. Din fişa de la ADAMS, „sustrasă ilegal” de hackeri, reiese că daneza a folisit un medicament pentru atenuarea astmului. (În paranteză fie spus, foarte mulţi înotători suferă de această afecţiune şi se pare că antrenorii sunt de-a dreptul fericiţi că elevii lor au contractat această afecţiune care le permite să obţină „autorizaţia” de la WADA!). Numai că, declară medicii sportivi, medicamentul îi permite sportivului să aspire o cantitate de oxigen de trei ori mai mare şi să expire o cantitate de cini ori mai mare de oxide carbon. Avantajul este incredibil şi un adversar sănătos nu are nicio şansă în lupta cu un astfel de „bolnav”. Clar ca lumina zilei, protecţie pe faţă, acceptare pe faţă a dopingului.
Dar, vă veţi întreba, unde este zorzoana politică? Ei bine, iat-o: danezul Andrew Pip şi-a dat demisia din funcţia de şef al Comisiei de revizuire a controalelor antidoping pe motiv că li s-a permis unor atleţi ruşi să participe la JO, deşi fuseseră excluşi! Despre înotătoarea din ţara sa, Blune Pernille, nici o vorbă. Curat murdar, coane Fănică, ar spune conul Iancu, dar domnului Andrew Pip îi amintim o zicere mult mai celebră: „E ceva putred în Danemarca!”
