În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – Poolouri, adică Paranoia Schwartz Editura TipoMoldova, Iași, 2
Cei şapte hoţi nocturni
Domnul Gough i-a spus, într-o seară, cu ciudă domnului Finch:
– Măi, mare noroc mai ai tu! Se sparge azi o bancă? Unde? De către cine? Eu-s om sărac, muncesc toată ziua după tejghea şi nevastă-mea stă la casă şi, cînd e zi de tîrg, ne mai ajută şi cumnată-mea. Şi la cine crezi tu că se întîmplă să vină hoţii în fiecare joi? La mine. La mercerie.
Domnul Finch, care era cam surd, n-a prea înţeles cele spuse de domnul Gough. El zîmbea la orice se vorbea şi dădea fericit din cap. Apoi, în cele mai nepotrivite momente, obişnuia să spună:
– Soţia mea iar aşteaptă un copil, după care dădea mai departe mulţumit din cap.
Nevasta lui Finch năştea destul de des cîte un prunc şi întotdeauna domnul Finch îşi bălăbănea satisfăcut capul. Iar vineri seara obişnuia să vină şi domnul Gough la cafenea şi să-i spună, la despărţire, domnului Finch: “Iar m-au jefuit. Astă-noapte au fost şase!”.
Se întîmpla ca în fiecare noapte de joi spre vineri să se înfăţişeze mai mulţi tîlhari la merceria lui Gough. La început, pe vremea cînd domnul Gough avea doar o prăvălioară, a venit în fiecare noapte de joi spre vineri cîte un tîlhar. Apoi, domnului Gough au început să-i meargă ceva mai bine treburile. Dar şi bandiţii îl jefuiau. Întotdeauna în noaptea de joi spre vineri
Sărmanul domn Gough privea cu jind la burta mare a domnului Finch şi aştepta mereu cu groază ca acesta să spună, din nou, pe un ton mulţumit:
– Nevastă-mea aşteaptă iar un copil!
Şi domnul Finch spunea:
– Nevastă-mea aşteaptă iar un copil!
Într-o noapte de joi spre vineri, domnul Gough i-a aşteptat pe cei şapte tîlhari. (În ultima vreme, hoţii soseau în efectiv complet.)
Aceştia au spart, ca de obicei, cele şapte lacăte, au intrat prin uşa de sticlă şi s-au apucat imediat de lucru la seif. Domnul Gough le-a propus să meargă şi la domnul Finch la bancă şi, pentru ca acei şapte gentlemeni să nu-şi irosească atît de preţiosul lor timp cu forţarea seifului, le dădu un rînd de chei. În schimb, în vremea rămasă din noapte, cei şapte bărbaţi s-au angajat să treacă şi pe la banca domnului Finch.
A doua zi seara, la cafenea, domnul Gough aştepta cu nerăbdare să audă şi lamentările domnului Finch, însă cum acesta nu dădea decît mulţumit din cap, domnul Gough îşi imagină că domnul Finch tace spre a nu-şi alarma creditorii. Totuşi, într-un tîrziu, domnul Finch i-a spus:
– Astă-noapte m-au căutat nişte domni la bancă. Mi-au propus să instalez pentru dînşii şi un serviciu de noapte. Se pare că vor depune în fiecare noapte de joi spre vineri o sumă de bani.
“Din pricina banilor mulţi au păcătuit şi cine caută să se îmbogăţească, îşi întoarce ochiul de la dreptate.” – (Panciatantra, b., 2, 82.)
