În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – Insula Zu, apărută la Editura Tracus Arte în 2016
Augustin: Că noi chiar n-avem probleme, măi, Schuster!… Gusti, până ce nu era destul de beat, era mereu iritat, gata de a se lua la harţă cu oricine. Iar, la fiecare două cuvinte, scuipa şi o înjurătură. Dacă făceai imprudenţa să-l întrebi pe cine înjură, ţi-ar fi spus că se adresează doar aşa, în general. Bora nu şi-a cenzurat niciodată limbajul, însă, cu timpul, înjurăturile şi expresiile triviale au devenit tot mai supărătoare. Plus că şi ridica tonul în acele momente. Doctorul Krauss l-a diagnosticat cu sindromul Tourette, iar ieşirile tot mai intempestive le-a pus pe seama consumului de alcool. „Un caz interesant, le-a spus doctorul Krauss lui Radu şi lui Pavel: de obicei, manifestările acestea sunt precedate de ticuri motorii, dar omul nostru, fiind instrumentist activ, dacă ar avea asemenea ieşiri, n-ar putea să mai cânte la violoncel! Iar alcoolul nu este nici pe departe decisiv la aceşti subiecţi. Un caz atipic, cum, de altfel, sunt mai toate cazurile.”
Schneider nu mai făcea pe jignitul, el avea destule alte motive se fie supărat. Plus că nici la facultate nu mai era cum a fost: şi tinerii erau altfel decât înainte, şi cerinţele erau altele, „Ajung să nu mai fie importante nici cursurile şi nici laboratoarele, ci mereu mai multele hârtii inutile care trebuie completate. Şi toate urgent, dacă se poate până ieri!” De multe ori, lui Schneider îi venea să dea naibii slujba şi să se retragă în farmacie, unde Anely şi aşa nu mai făcea faţă. Însă, pe urmă, se gândea că a aşteptat zeci de ani să ajungă profesor plin şi acum, că a ajuns, cum să lase totul baltă?!
Pavel: Măi, oamenilor, nu mai faceţi mutrele astea posace! Aveţi un acoperiş deasupra capului? Aveţi. Aveţi ce mânca? Aveţi. Chiar şi ce bea? Vă doare ceva? Nu. Staţi în frig şi în întuneric? Nu. Singurul neschimbat era Ban. Până şi Radu, din tăcut a devenit aproape mut. Cine măcar să bănuiască că Radu mai era doar fizic de faţă, el fiind mai mult pe tărâmul său secret? Măi, oamenilor, lăsaţi mutrele astea posace! Bucuraţi-vă de ziua de azi că în curând, credeţi-mă, o să vină o criză că o să învârtim banii cu lopata şi tot n-or să ajungă de o pâine. Faceţi-vă provizii, cât mai puteţi. Minunaţii noştri conducători ne duc într-o gaură din care puţini vor mai ieşi întregi. Hai, noroc!
Ban ştia întotdeauna şi ce se întâmplă şi ce se va întâmpla. Drept urmare, şi-a cumpărat încă două lăzi frigorifice, pe care le-a umplut cu tot felul de provizii. Şi-a schimbat şi maşina. Şi-a cumpărat tot ce a vrut.
Şi, într-adevăr, banii au început să se devalorizeze. La început abia perceptibil, pe urmă tot mai rapid, până ce aproape că au pierdut orice valoare.
Vara a mai fost cum a fost, însă iarna s-a dovedit cumplită, mai ales că lumea abia de îşi mai putea plăti întreţinerea. „Cel mai bine o duc acum hornarii”, a spus Pavel. Oamenii au revenit la sobe, pe care le umpleau cu te miri ce. Prin februarie, a crescut numărul infracţiunilor: au fost sparte mai multe magazine, în special magazine alimentare, străzile au devenit nesigure, chiar şi unele case au fost atacate. Mai ales în cartierul rezidenţial. Victor se lamenta doar pe subiectul său, că „Ce să fure dintr-o farmacie?” Dar, într-o seară nişte necunoscuţi au forţat intrarea şi în farmacia Schneider. Patricia i-a mărturisit lui Anely că Pavel îşi ţinea revolverul la îndemână. N-ar fi trebuit să-i spună! Spaimele lui Anely au devenit şi mai cumplite.
Lumea aştepta cu sufletul la gură venirea primăverii, dar aceasta se încăpăţâna să întârzie: a fost singurul an din ultimele decenii când a nins şi la sfârşitul lui aprilie. La sfârşitul lui aprilie, când s-a terminat şi „minunea” Otiliei. Cu câteva zile în urmă, Augustin a acceptat, în sfârşit, să se interneze la dezalcoolizare. Copiii s-au angajat să aibă grijă de mama lor, dar în ultima clipă, Cristi şi-a găsit un post bun în străinătate, aşa că doar sora lui mai putea veni pe strada Constituţiei. Însă nici ea tot timpul: avea şi ea o familie, un copil mic şi unul în burtă. Plus că inflaţia a făcut ca şi benzina pentru maşina proprie să devină un lux. Câteva zile, Patricia şi Anely au dormit pe rând la familia Bora. Pe urmă, n-a mai fost nevoie. Cum să procedeze? Gusti a început un tratament ce nu putea fi întrerupt. Aşa că au înmormântat-o pe Otilia în lipsa lui.
