În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – Insula Zu, apărută la Editura Tracus Arte în 2016
Robin stă pe terasa de pe chelie, terasa de deasupra mansardei lui Roby Boy, şi nu vrea să se întoarcă pe Strada Constituţiei. Nu-i este greaţă când se gândeşte acolo, dar nu vrea să se întoarcă. Şi constată că nici nu poate să se întoarcă. Pur şi simplu nu mai găseşte calea. Dar, spre deosebire de când nu găseşte drumul spre Insula Zu, faptul că nu identifică ACUM calea de întoarcere nu-l sperie şi nu devine nici nervos. Aşa că stă pe terasa de pe chelie, se simte bine acolo şi dacă este nemulţumit de ceva, atunci acel ceva este că doar admiră verdeaţa cea mai verde ce se oglindeşte în apa cea mai albastră, un peisaj cum doar pe peliculele cele mai performante poate fi văzut, priveşte orizontul, în loc să continue lucrul la Palat. Robin, asemenea lui Radu „cel întotdeauna atât de eficient”, are mustrări de conştiinţă ori de câte ori nu face ceea ce ar trebui tocmai atunci să facă, când amână ceva.
Nu amâna niciodată o acţiune pe care oricum ştii că trebuie s-o faci. Amânarea se cuibăreşte în subconştientul tău şi lucrul acela din simplu devine o problemă.
e trecut la punctul 6 din ÎNDRUMAR.
Şi câte nu mai sunt de făcut?! Să luăm chiar locul unde se află, terasa de pe chelie, unde donjonul a rămas la fel de stingher ca aluna de pe scăfârlia domnului Ister (sau Istode?), vecinul nesuferit din copilărie. A găsit o utilizare la îndemână pentru acel turn, adică să-l transforme într-un observator astronomic, însă n-a identificat şi o soluţie arhitectonică acceptabilă pentru întreaga terasă. Da, dar ideea cu observatorul astronomic, chiar dacă nu reprezintă cine ştie ce găselniţă originală, îi place tot mai mult. Uneori, noaptea când nu poate să doarmă, vine pe Insulă, urcă în donjon şi priveşte cerul. De obicei, când nu poţi noaptea dormi, devii tot mai nervos pe măsură ce orele trec: ştii din experienţă că a doua zi vei fi somnoros, că nu vei mai avea randament şi uite, acum, când ai putea să-ţi refaci forţele, acum nu poţi dormi! Privind bolta, această iritare nu există. Poate fiindcă pe Insula Zu, neexistând decât ACUM, n-ai de ce să te autoenervezi că mâine nu vei mai fi bun de nimic. Care mâine?
Chiar şi dacă nu există decât prezentul subiectiv, trecutul tot îl umple. După acea primă întâmplare, când au fost cuscrii în vizită şi Radu n-a găsit drumul de întoarcere de pe Insula Zu spre strada Constituţiei, asemenea lucruri au început să se repete şi cu alte ocazii. Ciudat! Stările de greaţă la simplul gând în legătură cu Insula Zu şi perioadele de refuz de a pleca de acolo se succed. Şi se succed într-o ordine pe care nu şi-o poate explica. De ce acum? Cum „de ce acum”, când ACUM este tot timpul?
Da, dar iată că şi în ACUM există mai multe perioade. Sau nu există nici ACUM? Radu a citit într-un articol de pe internet că „Robert Lanza, doctor în medicină la Universitatea Wake Forest, specialist în cercetarea celulelor stem şi autorul teoriei biocentrismului, spune că moartea este doar o iluzie, pentru că întreaga realitate este doar un construct mental al stării noastre de conştienţă şi că nu ar putea exista dacă nu ar fi percepută de noi”. Şi, cică, biocentrismul a fost anticipat încă de Descartes, Kant şi Schopenhauer, „care au scris despre universul subiectiv, ca simplă percepţie a simţurilor noastre”. Radu era inginer şi avea o minte foarte organizată spre fapte şi lucruri palpabile. Pentru el, realitatea era realitate, indiferent de simţurile noastre. Radu nu, dar Robin poate accepta asemenea teorii: păi, chiar şi Insula Zu, unde tocmai se află, chiar şi Insula Zu poate fi socotită „un construct mental al stării noastre de conştienţă, (care) nu ar putea exista dacă nu ar fi percepută de noi”. Mai ales că nu poate fi percepută decât numai de el, de Robin, care, la rândul său, nu este decât „un construct mintal al stării de conştienţă”. Da, dar dacă acceptăm acest lucru, de ce n-am accepta şi că vila de pe Strada Constituţiei 72b. este tot „un construct al stării de conştienţă”? Mai departe nu poate merge nici Robin. Adică, bine, Insula Zu este „un construct al stării de conştienţă”, dacă este percepută de pe Strada Constituţiei, iar vila de pe Strada Constituţiei este „un construct al stării de conştienţă”, când e percepută de pe Insula Zu. Fie! Dar de pe Insula Zu, Insula Zu nu este „un construct al stării de conştienţă”, la fel cum din Strada Constituţiei, vila de acolo de asemenea nu este „un construct al stării de conştienţă”. Ceea ce pot pipăi este, spune Robin şi se scoală, în sfârşit de pe şezlongul de pe terasa de pe chelie, îşi ia trusa de unelte şi coboară la nivelul doi, unde iluminatul încă nu este racordat.
