În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – Insula Zu, apărută la Editura Tracus Arte în 2016
Radu continua să tacă. Dar nu era tăcerea lui obişnuită. Şi Pavel tăcea, dar fără a-şi lua ochii de la Radu. Până la urmă, Radu n-a mai suportat:
– Ai dreptate.
– Sigur că am dreptate! Dar problema nu eşti tu, ci Cleopatra.
„Întotdeauna tot ce mi se întâmplă este în favoarea mea! gândi Radu. Să vedem ce este acum în favoarea mea! Bine măcar că m-am abţinut s-o duc pe Insula Zu!”
– Uite ce e: tu chiar îmi eşti prieten şi niciodată n-am avut ce-ţi reproşa. În afară de atunci când te-ai făcut că plouă, când ţi-am cerut să mă iei drept cel mai mic consilier juridic la REVAD. Dar asta a trecut. Tu chiar îmi eşti drag şi n-are rost să-ţi cer ţie să încetaţi! Dar nu ştiu cum s-o fac pe ea să… să înceteze. Şi pentru că Radu tăcea, vezi tu un viitor în relaţia asta a voastră? Radu ar fi vrut să-i explice treaba cu ACUM, dar ştia prea bine că Pavel n-ar fi fost în stare s-o accepte, să accepte treaba cu ACUM. Şi asta numai pentru că Pavel era un om extrem de realist, de practic, un om pentru care tot ce nu se poate pipăi nu există, cum a spus chiar el. („E adevărat: eu până ce n-am văzut cu ochii mei o girafă vie, la nici trei paşi de mine, nimeni n-a izbutit să mă facă să accept că acel animal cu gâtul lung chiar există”, a recunoscut odată Ban.) Nu ştiu cum s-o fac pe Cleopatra să înceteze, repetă Pavel. Fata asta a moştenit de la maică-se cumsecădenia şi de la mine hotărârea în ceea ce face. Doar că nu ştie şi n-a ştiut niciodată să gândească la viitor.
– Şi asta e rău? i-a scăpat lui Radu.
– Sigur că e rău!
Era limpede: n-aveai cum să-l faci pe Ban să înţeleagă cum vine chestiunea cu ACUM!
– Uite, ce m-am gândit eu, care, din păcate, nu pot să nu mă gândesc la viitor: eu am să plec pentru o vreme.
– Unde?
– N-are importanţă! Problema e, aşa cum ai spus, Ţuţu. (Radu a uitat că lui Pavel nu-i place acest nume pentru fiică-sa.) Cum să plec fără s-o rănesc?
– Norocul e că fata este şi ambiţioasă. Şi la şcoală şi la facultate a fost mereu printre primele trei, dacă nu chiar prima, în mai mulţi ani. A fost şi şefă de promoţie. În privinţa asta n-am avut nici o problemă cu ea. Dar, în rest… În fine. Eu i-am făcut rost de o bursă de master în Anglia. Tu nu trebuie decât s-o faci să accepte!
– Cum?
– Îi spui că şi tu trebuie să pleci pentru câteva luni. Iar, când s-au despărţit, în faţa barului, Pavel a mai spus: Văd că n-am venit de pomană acasă.
