Documentele secrete ale „Răpirii din Irak“

Am intrat în posesia unui nou document întocmit de spionajul intern în timpul crizei ostaticilor din 2005. Nota de sinteză a SRI redă pe scurt o serie de discuții purtate între personaje importante implicate în acțiunile de intoxicare a presei și de manipulare a opiniei publice din acea perioadă.

Mai mult, nota dovedește că, în acest caz, a existat o campanie de dezinformare dirijată și întreținută de profesioniști, cel mai probabil cadre ale SIE, și de apropiați ai acestei instituții, direct implicați „în planificarea operațiunii și/sau în «colmatarea» pistelor ce conduc la adevărații responsabili“.

Analizând interceptările serviciului tehnic, ofițerii SRI au ajuns la concluzia că au de-a face cu o adevărată operațiune de intoxicare publică, deliberată. Profesioniștii dezinformării transmiteau „mesaje dirijate“ în presă și prin intermediul convorbirilor telefonice purtate pe aparate despre care SIE știa că sunt monitorizate. Toate pistele dezinformării și manipulării în masă duceau într-o singură direcție, la spionajul extern, care ar fi dorit să-i spele de păcate pe cei doi principali suspecți, Omar Hayssam și Mohammad Munaf.

În același timp, nota SRI demontează zvonurile lansate de răspândacii apropiați fostului senator Vasile Ion, care acreditau ideea că jurnalistul Ohanesian Eduard ar fi „colaborator (aproape ofițer) al Serviciului de Informații Externe“, ba chiar unul dintre cei care participaseră la organizarea răpirii.

Asocierea subsemnatului cu structurile informative ale diverselor instituții de forță nu era o surpriză, având în vedere subiectele de presă pe care le abordam în cotidianul România liberă. Însă, exact din aceleași motive (materialele extrem de critice la adresa spionajului extern), orice legătură a jurnalistului Ohanesian cu SIE era exclusă.

La nivelul anului 2005, momentul pentru răspândirea zvonului a fost cât se poate de bine ales, pentru a-mi pune viața în pericol. Analiștii specializați în terorism internațional știu foarte bine că primii ostatici executați de mujahedinii autentici sunt militarii sau agenții serviciilor secrete străine.

Despre aceleași capcane informative folosite pentru intoxicarea opiniei publice și despre discreditarea unor persoane incomode vorbea și Simona Marinescu, care, aflată în Irak, se plângea telefonic jurnaliștilor că „acasă s-au vânturat mizerii fără margini, care nu au existat aici“. Marinescu știa că are telefonul supravegheat, dar își continua războiul cu Palatul Cotroceni.

Intoxicare deliberată pentru SRI

NOTĂ

Din analiza unor convorbiri telefonice, purtate pe 9 aprilie, în coroborare cu elemente evidențiate anterior, rezultă că:

Este foarte probabil ca factori din SIE să fie deja informați despre faptul că analizele SRI iau în calcul și ipoteza implicării unor cadre din Serviciul extern în planificarea operațiunii și/sau în „colmatarea“ pistelor ce conduc la adevărații responsabili și, prin aceștia, la cei direct interesați ca Omar Hayssam să părăsească România. Una dintre convorbirile analizate conține un indiciu care ar putea să ateste nu doar concluzia de mai sus, ci și intenția intoxicării deliberate a SRI, în vederea discreditării Serviciului nostru și, implicit, a informațiilor și analizelor sale – în ipoteza în care SRI ar da credit respectivului indiciu și l-ar raporta ca atare factorului de decizie politică supremă.

Spălarea teroristului Hayssam

Este vorba despre atribuirea, în cadrul convorbirii dintre ginerele lui Vasile Ion și un cunoscut al acestuia – încă neidentificat –, a calității de colaborator al SIE lui Ohanesian, care ar fi, totodată, singurul membru al grupului celor „răpiți“ care ar fi implicat în organizarea operațiunii.

Apare ca necesară, în context, reiterarea următoarelor aspecte:

– neplăcerea evidentă cu care a fost receptată, de către reprezentanții SIE, informația inițială a SRI, ce indică implicarea lui Omar Hayssam și a omului acestuia, Mohammad Munaf;

– apariția și dezvoltarea, după momentul arestării lui Omar Hayssam, a campaniei de dezinformare menite să-l disculpe pe acesta, fază în care idei similare apar și la nivelul mediilor din care fac parte surse de informații ale SRI;

– alte probabile „mesaje dirijate“, lansate – tot pentru „uzul“ SRI – prin canale controlate/influențate de SIE, prezumat a fi monitorizate de Serviciul nostru.

SIE poate fi și sigur care anume telefoane sunt sub monitorizarea SRI, dacă ar afla, din zona emitenților respectivelor mandate, pentru care nume și numere face solicitări Serviciul nostru.

– diminuarea constantă a numărului convorbirilor de interes purtate pe telefoanele monitorizate de SRI, utilizate de persoane implicate/legate de caz, care, totodată, au contacte cu SIE. Concomitent, s-a diminuat substanța respectivelor convorbiri, care sunt purtate, practic, exclusiv, în vederea lansării unor astfel de „mesaje cu țintă“.

Un alt element de noutate apare tot pe 9 aprilie, când Simona Marinescu (care, după cum rezultă, este protejată de SIE) face, într-o convorbire cu Vasile Ion, o comparație dintre „cei de aici“ (trimitere la personalul MAE/SIE, de la Ambasada de la Bagdad) și „cei de acasă“ (trimitere preponderent la SRI), nefavorabilă acestora din urmă.

Bogdan Mihalcea, ginerele lui Vasile Ion, a primit un telefon de la un cunoscut de-al său (așa rezultă din reacția celui apelat, precum și din evocarea perspectivei unei întâlniri la București), deocamdată neidentificat, care a ținut în mod evident să lanseze două importante „mesaje cu țintă“, unul de intoxicare, celălalt de intimidare, după cum urmează:

Ohanesian de la România liberă este colaborator („aproape ofițer“) al Serviciului de Informați Externe și, totodată, singurul din grupul celor patru care a fost implicat în organizarea „răpirii“.

Despre implicarea lui Ohanesian se mai vorbise anterior, în diferite medii, și, totodată, își găsea rostul într-o discuție cu ginerele lui Vasile Ion, deci cumnatul lui Marie-Jeanne Ion, prezumabil interesat de responsabilii/complicii implicați în răpirea acesteia.

Amănuntul referitor la presupusa colaborare strânsă a lui Ohanesian cu SIE reprezintă însă o premieră (în contradicție cu mențiunea făcută chiar de apelant, respectiv „se știa de mult chestia asta, adică… știau ăia toți“). În același timp, modul precipitat în care este adus în discuție – nimic din context nu necesita această precizare – întărește și mai mult impresia de artificial, de intoxicare deliberată, transmisă.

– ideea că factori din țară (după cum rezultă) au telefonat „fiecărui ziar“ din România, cu solicitarea „să nu mai zică absolut nimic și să facă liniște, deocamdată“, cu precizarea că aceasta ar fi cererea NATO. Motivul invocat a fost acela că grupul „răpiților“ s-ar afla deja în custodia forțelor multinaționale din Irak.

Sunt de făcut, în context, următoarele observații:

– ideea a mai fost vehiculată în cadrul campaniei de intoxicare a mass-media românești;

– pentru „întărirea“ acestui mesaj de intimidare se utilizează termenul „NATO“ (incorect, deoarece operațiunea din Irak nu este a Alianței), și nu „Coaliție“, ori „forțe multinaționale“, ori ceva de acest gen (care ar fi corespuns realității, dar fi redus impactul mesajului, deoarece „NATO“ are o mult mai mare rezonanță la nivelul instituțiilor statului).

Mesaje codificate de la Doctor

Mohammad Yassin a fost contactat de un arab care vrea să știe dacă s-a întors în România. Yassin răspunde că nu crede că va mai sta mult unde este acum și că așteaptă „să-i scoată“.

Mohammad Yassin vorbește și cu un anume „domn Mihai“, care îl întreabă pe interlocutor (pe care îl numește „Abu Hay“) același lucru – când revine în țară – Yassin răspunzând că peste 2-3 zile.

Discuția se referă la „o treabă“ de interes pentru Yassin, în rezolvarea căreia este angrenat „domnul Mihai“, care are nevoie de bani pentru aceasta. Yassin spune că va pregăti „7 milioane“.

În legătură cu această problemă, sunt aduse în discuție elemente care se regăsesc și într-o convorbire anterioară dintre Yassin și același interlocutor, care se referea la o afacere ori reprezenta un mesaj codificat. „Domnul Mihai“ precizează, în context, că „marfa a ajuns în Ploiești“; „mai trebuie un camion, încă vreo două sute de bucăți“; „să rezolvăm problema așa cum am spus, pentru data de 14-15. Mă duc la București, să fac documentele pentru transport la București, pentru tot ce trebuie“. La rândul lui, Yassin se interesează dacă „domnul Mihai“ a vorbit cu „domnul Roşu“, insistând în acest sens.