În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – Autiștii cărților apărută la editura eLiteratura, în 2013
Aţi ajuns jos, în prima curte. („De ce este aceasta <prima curte>? De sus, n-am văzut de la nici o fereastră să mai existe şi o <a doua curte>?” Ghidul afişează mina de sfinx. Nici nu mai e nevoie să spună cu voce tare, percepeţi cu toţii „Asta trebuie să afle fiecare singur”.) Jos, în prima curte, tot alaiul trebuie să traverseze spaţiul în diagonală. („Păi, nu mergem la Al treilea turn?””Mergem la Al treilea turn”, spune ghidul. „Cum, după Al doilea turn, nu urmează Al treilea, care era chiar alături?!” „Nu, nu acela este Al treilea turn.”, „Eu tot nu pot să înţeleg cum de am dormit atât de bine şi n-au trecut decât câteva minute!”) Domnul cu veşnicul său aparat de fotografiat este mulţumit: nici el, dar nici altcineva nu s-a conformat să-i răspundă ghidului ca un elev învăţătorului. Şi ghidul pare mulţumit:
– Văd că măcar aţi început să vă puneţi întrebări! Când am coborât în prima curte, după ce am ieşit din Primul turn, nu v-aţi pus atâtea întrebări.
– Ba da, dar nu ni le-am exprimat cu voce tare!
– Aşa-i! Nu vi le-aţi exprimat cu voce tare. Dar acum o faceţi. Am ajuns la Cel de al treilea turn. Acum, că v-aţi odihnit şi aţi ajuns să vă puneţi atâtea întrebări şi cu voce tare, sunt sigur că n-o să întâmpinăm nici un fel de greutăţi nici în Cel de al treilea turn!
Altă poartă masivă, alt orificiu pentru legitimaţia – card.
– Felicitări! Nici unul dintre dumneavoastră n-a fost respins nici la Cel de Al treilea turn. Ghidul pare fericit. Turnul al treilea se numeşte ”Iluzia sau Turnul oglinzilor”.
Pe pliantele de aici scrie: „Ispita”, „Nu mai aştept (zadarnic) răspunsul; Încerc (zadarnic) să îl formulez singur”, „Despre înţelegere” şi „Turnul oglinzilor”. Şi pliantele acestea sunt viu colorate. Ar fi şi păcat să nu-ţi iei câteva…
De data asta, nu scrie nimic deasupra intrării, însă în faţa porţii se află un bust.
– Acesta este împăratul Marcus Aurelius. Se zice că el ar fi spus despre capacitatea de a înţelege şi de a fi coerent că se termină înainte de a părăsi această viaţă. De aceea, el a fost întotdeauna grăbit şi i-a îndemnat şi pe cei din jurul său să se grăbească.
– Nu cred, spune profesorul universitar.
– Da, ştiu, asta ar veni împotriva concepţiei că filosofii nu se grăbesc niciodată. Numai că aşa scrie în carte şi aşa trebuie să vă spun şi eu.
– Nu cred, mai repetă profesorul. Înseamnă că, pe măsură ce ne maturizăm şi, deci, ne apropiem de moarte, am priceput tot şi am fost mereu coerenţi, pentru ca la capătul vieţii să pierdem tot? Că toată devenirea noastră nu este decât sortită unui veşnic regres?
– Nu ştiu. Aşa scrie în carte, repetă ghidul. Dar în loc să afişeze figura unui om dezamăgit, faţa toată pare să-i radieze de fericire. Domnul cu veşnicul său aparat de fotografiat îi eternizează satisfacţia:
– Omul acesta nu face decât să-şi bată joc de noi!
– Poate că tocmai pentru asta e plătit. Mai ştii?!
În holul de la intrare se află o masă acoperită cu mai multe caiete groase. Ghidul s-a oprit, aşa că frunzăriţi caietele. „Ispita Nu mai aştept (zadarnic) răspunsul, încerc (zadarnic) să îl formulez singur”, citiţi la întâmplare. Pe masă sunt suficiente caiete pentru a nu trebui să aşteptaţi unul după altul, de vreţi să le consultaţi. „Înţelegerea” scrie pe prima pagină a altui caiet plin de citate aproximative şi de maxime. Constataţi că şi Marcus Aurelius, pomenit de ghid, este prezent acolo cel puţin cu o cugetare. Alături de caiete se află şi unelte de scris: stilouri, tocuri cu peniţe, pixuri.”Cine foloseşte notând într-un caiet, poate să ia cu sine cu ce a scris”, le precizează ghidul. Uneltele de scris arată bine şi chiar de nu eşti colecţionar, te ispitesc. Acum notaţi cu toţii: „Înţelegerea survine abia atunci când înţelegi cât de puţin înţelegi” sau „La oamenii slabi şi nepregătiţi…” (Tras peste „şi” şi înlocuit cu „sau”) „…La oamenii slabi sau nepregătiţi ispita ia locul raţiunii”. Mai adăstaţi:
– Nu suntem deloc originali! spune „dom’ profesor”.
– Adică? Ce vrei să spui cu asta? se supără câţiva.
– Să mergem! zice ghidul, chiar la timp pentru a stinge conflictul incipient.
Turnul al treilea, etajul I:
Primul lucru pe care-l observaţi încă din casa scărilor este că în Turnul al treilea toţi pereţii sunt căptuşiţi cu oglinzi. Ceea ce, prin acumulare, devine tot mai obositor.
– Bine măcar că oglinzile acestea sunt perfecte. Am văzut la un bâlci oglinzi ce deformau atât de mult realitatea încât, în loc să te amuze, pur şi simplu te înspăimântau.
În loc să răspundă, ghidului îi scapă un zâmbet. „Adică vor urma şi oglinzile strâmbe?” vă întrebaţi.
I-a scăpat călăuzei voastre acel zâmbet sau şi zâmbetul face parte tot din scenariul pe care este obligat să-l interpreteze neabătut ghidul?
Deci, Turnul al treilea, etajul I:
