Elefantul

Păi a trecut demoazela Suzana cu dirijabilul azi-noapte peste noi, fâș, fâș, eu trebăluiam pe la grajduri, caii fornăiau, un liliac împungea întunericul cu laserul lui nevăzut, luna, știrbă și somnoroasă, se prinsese printre crengi, sssst.

În zori, când pachebotul australian a trecut pe după turlele bisericii, m-a chemat un vardist rotofei, pe nume Ipsilariu Norocel. Vino să vezi și dumneata ce mai drăcovenie, a zis el scărpinându-se în creștet, pe Strada Mare era un elefant, tocmai treceau ăia de la partid cu electorala. Ăla, elefantul, mânca înghețată la toneta lui Pasquale, de înțeles la ce căldură toridă era, curgea apa de pe noi. Pasquale stătea smirnă, nu mișca, un vânător cu vipușcă tot ochea elefantul, o domnișoară leșinase și nu știu care își făcea selfie cu elefantul și mai era unul care transmitea LIVE, făcea pe nebunul să-l vadă planeta cum mai era el pe fază.

Toată povestea asta mi-a adus aminte de copilăria mea când, într-o vară, a venit pictorul municipal să imortalizeze o broscuță care cânta blues de mama focului pe un gard, dincolo de Arsenal. În sfârșit, pe lumea asta sunt tot felul de lucruri încântătoare pe care ar fi păcat să le scormonești. Uită-te la mine, mi-am făcut de treabă pe la grajduri o noapte întreagă să dau de urma unei cârtițe.

Știam că e pe undeva, îi simțeam răsuflarea, mă gâdilau mustățile ei, ce făptură minunată! Dacă stau bine și mă gândesc, în ce le din urmă m-am lăsat păgubaș și m-am așezat pe trepte, în verandă, să văd răsăritul soarelui. Întâi a venit de undeva o lumină violet, apoi niște nori pufoși s-au ridicat de dincolo de râu, electorala s-a pierdut într-un nor de praf. Era atât de frumos!

Apoi, când s-a ițit soarele de după dealurile ruginii, l-am zărit pe Ipsilariu Norocel grăbindu-se încoace, asudat, precipitat și un pic speriat. Ne-a zis, a trecut electorala, ce ne facem, or să ne dea la gazetă cu tot cu elefant, ne bagă-n carantină să ne lecuiască de elefant, aș, de unde, am zis eu, să nu ne pierdem cu firea, nu ne pierdem, am strigat cu toții în cor, a trecut așa, o cometă, ne-a mai venit inima la loc, asta e oameni buni, uneori ne facem griji degeaba.