În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz– Cei o sută, Ecce Homo. Acesta este cel de-al treilea volum, din cele 11 ale ciclului CEI O SUTĂ, și a apărut la Editura ALLFA, în 1998. Prefață de Dan-Silviu Boerescu
Apoi murise și Septimius Sever. Fiii lui, Caracalla și Geta, își transformară domnia în ura dintre ei. Nătărăul își pierduse valoarea de talisman. Caracalla nu respecta misterele celebrate de defunctul său tată. într-o seară, întorcîndu-se acasă mai mult pe bîjbîite, cîțiva tîlhari îl atacară fără să-l recunoască. Atunci cînd își dădură seama cine e, doriră să-l abandoneze, dezamăgiți, dar el, nepricepînd exact ce se întîmplă, le oferi și lor punga cu întreaga sumă, pe care o purta, ca de obicei, asupra sa. Atacatorii luară banii și fugiră, dar după puțin timp și-au zis că totuși n-au procedat înțelept lăsînd în viață pe unul ce i-ar putea reclama oricînd. Reveniră și-și împlîntară pumnalele în bătrînul sprijinit de un zid.
Nătărăul, după ce reușise, în sfîrșit, să-și doneze averea, simți o căldură intensă cuprinzîndu-i trupul, mai înainte în dreptul inimii, pornind parcă din frunza de laur prinsă cu un ac, dogoarea se lăți și învălui și sufletul, urcă la cap și coborî de-a lungul membrelor pînă la degete. Era și fericire fără margini ceea ce simțea, și oboseală nesfirșită. Bandiții sosiseră la timp: zîmbind din toată ființa sa, Nătărăul alunecă de-a lungul zidului lingă care l-au surprins atacatorii, rămase cîteva minute șezînd, scoase un chiot slab cu ultimele-i puteri, muri. El, cel ce n-a cunoscut vreodată nefericirea, se stinse mai mulțumit decît oricare contemporan de-al său.
Soarta a vrut să se joace pînă la capăt cu Nătărăul. Nenorociții care l-au jefuit și care au revenit să-l omoare – deși el era deja mort – fură surprinși de soldați la locul faptei. Judecați, au fost condamnați la moarte fiindcă, vrînd să facă rău, au săvîrșit un imens bine și fiindcă au străpuns cu cuțitele lor un cadavru. Leșul era atît de mutilat incit n-a putut fi identificat decît după frunza de laur prinsă cu un bold de togă, în dreptul inimii. Banii, veniți atît de neprevăzut, s-au întors în vistieria statului. Noroc că Nătărăul n-a mai apucat să știe că nici donația din urmă nu i-a reușit.
Nici măcar zvonurile și rumoarea legate de moartea lui n-au avut forță: în ziua cînd l-au străpuns pe Nătărău pumnalele atacatorilor, împăratul Caracalla își omora fratele, pe împăratul Geta, și Roma n-a mai avut timp pentru dispariția uneia dintre figurile ei cele mai pitorești.
Al Douăzeci și optulea n-a săvîrșit nici o faptă demnă de pana unui cronicar. Să se ocupe de el nu s-a găsit decît scribul, un om la fel de anonim ca și Cel de Al Douăzeci și optulea, dar sigur nu atît de bun ca el. Ca Nătărăul.
Și bunătatea își are prețul ei…
Bulgărele de aur
(Poyy intră, se uită la cer, respiră aerul serii și își
destinde toate corzile sufletului și ale trupului)
POYY: Uite că a venit și seara! Te bucuri?
VOCEA LUI SILAR: Desigur.
POYY: Silar! Silar! Ce faci? Nu vii?
VOCEA LUI SILAR: îmi caut țigările. Vin într-o clipă.
POYY: Lasă țigările! Lasă țigările!
VOCEA LUI SILAR: Vin imediat!
POYY: Ce nevoie ai acum de țigări?
VOCEA LUI SILAR: Unde le-ai pus? De ce le ascunzi mereu?
POYY: Fumezi prea mult.
SILAR: (Intră) Sînt Ia tine?
POYY: (I Ie dă) Nu mai fuma!
SILAR: De ce le ascunzi mereu? Pînă la urmă tot mi le inapoiezi… Nu facem decît să ne pierdem timpul de pomană! POYY: Fumezi prea mult!
SILAR: Știi bine că nu fumez cînd stăm seara aici! Numai după aceea. Dar îmi place să Ie am la mine.
POYY: Ești tare sucit.
SILAR: De ce? îmi place să Ie am la mine…
POYY: Gata, gata! Uite, timpul trece! Prețiosul nostru timp de seară…
SILAR: Ai dreptate.
(Se așează amîndoi pe bancă)
POYY: Ia-mă pe după umeri și să nu mai pierdem vremea!
(Se aude de undeva, de aproape, un fluierat strident) POYY: Tot ea?
SILAR: Da.
POYY: Nu te lăsa așa pe mine!
SILAR: Cum vrei să stăm?
POYY: întotdeauna te lași pe mine!
SILAR: Dar de fiecare dată stăm așa! Ziceai că-ți place… POYY: Ziceam să mă iei pe după umeri, nu să te lași pe mine! SILAR: Sînt obosit…
POYY: Și eu sînt obosită!
SILAR: (își retrage mîna) Atunci mă duc să mă culc!
POYY: Cum?! Să te culci?! Acum?!
SILAR: (Eroic) Da!
POYY: (Gata să plîngă) De ce ești rău, Silar? De ce vrei să faci una ca asta?
SILAR: Bine, atunci să stăm de vorbă!
(Pauză)
POYY: De ce nu mă iei pe după umeri?
SILAR: Ai spus că te apăs!
POYY: Nu mă apăsa! (Silar o ia pe după umeri) Ei, și acum, povestește, te rog!
SILAR: Ce să povestesc? Am discutat totul!
POYY: Nu chiar totul! Nu chiar totul!
SILAR: De cînd ne cunoaștem tot punem la punct. Credeam că am isprăvit.
POYY: Cum să isprăvim, dragul meu? Cum să isprăvim?! Vai ce urît vorbești! Bate-te peste gură!
SILAR: Bine, bine… Ce ne-a mai rămas de pus la punct?
POYY: Bate-te peste gură! Bate-te peste gură!
SILAR: (Se bate peste gură) Gata!
POYY: (îl sărută) Gata. Vezi? Pe tine nu te doare, iar pe mine m-ai liniștit. Altă dată să nu mai vorbești prostii, că mă supăr rău de tot! îmi promiți?
SILAR: îți promit.
POYY: Dar mi-ai mai promis și altă dată…
SILAR: Acum îți promit serios de tot. Mai bine să vorbim! POYY: Despre ce?
SILAR: Păi, n-am terminat de discutat chiar totul.
POYY: Sigur că nu! Bineînțeles că nu!
(Pauză)
SILAR: Despre camera de oaspeți?
POYY: Nu. Despre camera de oaspeți am vorbit toată săptă- mîna trecută.
SILAR: Atunci despre garaj?
POYY: Dragul meu, e plictisitor pentru o femeie să-i audă pe bărbați discutînd numai treburi din astea… tehnice.
SILAR: Atunci… atunci… atunci…
POYY: Atunci?
SILAR: Nu știu. Sînt obosit.
POYY: (Radioasă) Ai să te trezești imediat din indiferența asta. Am găsit ceva formidabil.
SILAR: Ce ai găsit?
POYY: Ceva formidabil. Ție nici nu ți-a trecut vreodată prin minte ceva atît de formidabil!
SILAR: De unde știi?
POYY: Pentru că mi-ai fi spus.
SILAR: Ai dreptate.
POYY: Așa că fii atent și sărută-mă!
SILAR: Ei?
POYY: Surpriză!
SILAR: Nu discutăm?
POYY: Știi? Am vrut să ți-o arăt abia cînd va fi gata.
SILAR: Dar am făcut totul împreună!
POYY: Da, și de aceea nici nu m-am putut stăpîni să nu-țj spun.
SILAR: Să nu-mi spui ce?
POYY: Să-ți zic?
SILAR: Zi!
POYY: Bine, îți spun: o piscină.
SILAR: Ce face?!
POYY: O piscină! Un bazin de înot.
SILAR: Formidabil! (O sărută) E într-adevăr frumos din partea ta că te-ai gîndit.
POYY: Știam eu că o să-ți placă… Nu-i așa că-ți place?
SILAR: Foarte mult.
POYY: Vezi? Și tu care pretindeai că am discutat deja totul…
SILAR: Să uităm ce am spus eu atunci!
POYY: (Generoasă) Să uităm!
SILAR: Da… Ar fi frumos, dar nu se poate…
POYY: Ce nu se poate?
SILAR: Nu se poate piscină! N-avem unde s-o plasăm.
POYY: în grădină. Lîngă seră.
SILAR: în cazul acela ar trebui să refac toate planurile curții și ale grădinii.
POYY: O să le refaci, dragul meu!
SILAR: (Pe gînduri) Eu m-am obișnuit cu grădina așa cum o știm…
POYY: O să te obișnuiești cu ea așa cum va fi de acum înainte… CUM? Nu te bucuri că avem și o piscină?
SILAR: Ce ți-a venit și ție acum cu piscina? Nu era bine așa cum era?
POYY: Hai, nu fi leneș! Trebuie să refacem curtea și grădina! Ai să vezi cît de mult o să-ți placă și ție!
SILAR: Fie! O să refac totul.
POYY: Rondurile pot să rămînă și așa.
SILAR: (Se plimbă) Cum să rămînă „și așa“i? Nici vorbă! încearcă să-ți amintești ce ți-am spus de atîtea ori! Casa, curtea și grădina trebuie să formeze un tot unitar. Cînd ești în curte trebuie să știi că ești în curte și nu în grădină sau… sau în casă, iar cînd intri în grădină, nu trebuie s-o simți decît treptat. De ce crezi că am inventat sistemul acela de garduri vii, de tufișuri decorative…?
POYY: Coacăze?
SILAR: Tufișurile acelea… și porțile acelea… Doar ți-am spus de atîtea ori…
POYY: E foarte bine cum spui tu, iubitule, însă nici piscină n-ar strica.
SILAR: Sigur că nu, dar va trebui să refacem totul. Și mi-e frică să nu încarce prea mult piscina împreună cu sera decorul.
POYY: Eventual să facem garajul mai mic.
SILAR: Nu, nu! Asta nu se poate. Lasă, te rog, totul în seama mea!
POYY: Cum să las totul în seama ta?! Și eu? Crezi că mie nu-mi place să discut?
SILAR: Desigur, însă lucrurile tehnice… Ai spus-o și tu: lucrurile tehnice sînt treaba bărbaților.
POYY: Nu-i adevărat! Am hotărî! să discutăm totul împreună!
SILAR: (O sărută) Bine, bine. Vom plasa împreună și piscina!
POYY: Fiindcă altfel n-ar fi aceeași piscină. Eu mi-aș imagina piscina mea și tu ți-ai imagina piscina ta. N-ar fi același lucru. Și știi prea bine că noi am hotărît să avem o casă comună, un cuib al nostru, al amîndurora.
SILAR: (Concesiv) O să facem totul împreună.
POYY: Trebuie să recunoști că și eu am avut multe idei importante. Camera de zi a fost aproape în întregime ideea mea.
SILAR: Camera de zi?
POYY: în orice caz, felul cum am mobilat-o…
SILAR: Da, dar nișa cu fereastră?
POYY: Nișa cu fereastră?
SILAR: Nișa cu fereastră!
POYY: Nișa cu fereastră am hotărît să fie în camera de muzică!
SILAR: Da? Se poate… Ne-am ocupat în ultimul timp mai mult de exteriorul casei. Aproape că am și uitat cum arată pe dinăuntru.
POYY: După ce vom termina piscina, va trebui să ne reamintim totul! Pun pariu că ai uitat cu desăvîrșire cum arată baia…
SILAR: Nu, baia o țin perfect minte!
(Sonerie. Intră Fredy și Claudia. Silar și Poyy se scoală de pe bancă. Alt registru: moment convențional)
FREDY: E voie?
POYY: Desigur! Poftiți… poftiți…!
CLAUDIA: Ne-am plictisit și ce i-am zis lui Fredy: „Ce-ar Fi să trecem pe la ei?“
SILAR: Ai avut o idee minunată. Hai, așezați-vă!
FREDY: Aici? (Arată spre banca unde au șezut Poyy și Silar)
SI AR: De ce tocmai aici? în fotolii e mult mai comod.
(Se așează cu toții)
CAUDIA: I-am spus lui Fredy: decît să ne plictisim și să ne certăm, mai bine să trecem pe la voi.
SI AR: Ai avut o idee minunată.
POYY: Tocmai ne-am gîndit ce frumos ar fi să veniți pe la noi.
SIAR: Ca să vezi! Tocmai ne gîndeam…
FREDY: N-am știut că o să venim. Claudia mi-a spus: „Decît să ne culcăm atît de devreme, mai bine să trecem pe la ei!“
CAUDIA: E încă devreme.
SIAR: E trecut de nouă.
(Pauză)
FREDY: Ce ai vrut să spui cu asta?
SIAR: Că e trecut de nouă…
FREDY: Și vrei să spui că e tîrziu? (Pauză) Că e devreme? (Pauză) Ce ai vrut să spui? (Pauză)
POYY: Voi ce mai faceți?
CAUDIA: Mulțumesc! Jucam tocmai domino, dar ne-am plictisit și ne-am zis că e încă prea devreme pentru somn. I-am zis Iui Fredy: „Ce-ar fi să trecem pe la ei?“
POYY: Și eu tocmai i-am spus lui Silar: „Ce-ar fi dacă ar veni ei pe la noi?“
SIAR: Ca să vezi: tocmai mi-a spus…
FREDY: Azi nu facem afaceri?
SIAR: Ba da. Ne-am realizat și o piscină. Tocmai am terminat-o cu Poyy, cînd ați venit.
POYY: N-am terminat-o încă, iubitule!
SILAR: Oricum, ne-am decis…
FREDY: Aveți nevoie de bani?
SILAR: Cît costă o piscină?
FREDY: Depinde. Să mă uit. (își consultă un carnețel) Zece mii.
SILAR: Zece mii? Fie!
FREDY: Așa nu mai merge!
CLAUDIA: Ce ai, dragă?
POYY: Ce-ai pățit?
SILAR: Ce nu mai merge?
FREDY: Ai un total de șase sute optzeci de mii… optzeci și cinci de mii datorie la mine.
SILAR: Zău? Atît de mult? Ca să vezi…
POYY: Sînteți oameni bogați, Fredy! Dacă n-ați avea decît datoria noastră și tot ați fi oameni bogați!
CLAUDIA: Fredy e un băiat deștept.
FREDY: Să bem și pentru această înțelegere!
SILAR: Să bem!
(Pauză)
FREDY: Ei, ce faci? Nu bem pentru încheierea afacerii?
SILAR: Păi, nu bem?
FREDY: Nu, eu vreau să bem ceva veritabil.
SILAR: Ceva veritabil? De ce?
FREDY: Pentru că mi-e sete.
SILAR. Regret, dar aici nu avem lucruri veritabile.
(Pauză)
POYY: N-ați vrea să faceți și voi o baie în noua noastră piscină?
SILAR: Pe căldura asta v-ar face și vouă foarte bine. Să vedeți ce plăcut e!
FREDY: Mie nu mi-e cald.
CLAUDIA: Ba eu aș face o baie. Dar duș nu aveți?
POYY: Duș? Dar bineînțeles că avem. în baie, în grădină și acum și în noua piscină.
FREDY: Găsesc că sînteți totuși puțin prea risipitori. Ce să faceți cu atîtea dușuri?
CLAUD1A: (încet, către Fredy) Lasă-i, dragă! Așa avem și noi șase sute optzeci și cinci de mii la ei.
FREDY: (Cu dezgust) Niște pungă-spartă… niște parveniți…
(Se aude un fluierat strident)
CLAUD1A: Ce-a fost asta?
SILAR: A fluierat vecina.
CLAUDIA: Tot își mai fluieră cîinii în fiecare noapte?
POYY: Nu chiar în fiecare noapte.
(Pauză)
POYY: Va trebui să transformăm toată grădina.
SILAR: Și curtea.
POYY: Și curtea.
FREDY: în cazul acesta vă mai trebuie bani și pentru asta.
SILAR: Ne mai trebuie…
FREDY: Și, dacă-mi este permis să întreb, măcar bani pentru transformarea curții și a grădinii aveți?
SILAR: N-avem, dar nu ne mai dai tu?
FREDY: Așa nu mai merge!
CLAIJDIA: (îl înghiontește DISCRET) Fredy!
POYY: Ce nu mai merge?
SILAR: Nu mai ai bani?
FREDY: Asta-i o harababură curată! N-aveți un ban și vă transformați curtea și grădina!
POYY: Silar spune că dacă instalăm piscina avem absolută nevoie să reconsiderăm curtea și grădina.
FREDY: Aveți absolută nevoie?! Auzi, nevoie?!
SILAR: Uite ce e, Fredy: eu te admir și te respect ca om de afaceri. Te stimez și ca prieten, dar nu te supăra, în estetica interioarelor nu te prea pricepi. Și nici cultura ambientului nu este punctul tău cel mai tare.
FREDY: Nu trebuie să te pricepi prea mult la un lucru ca să-ți dai seama că nu te poți boieri fără bani!
POYY: Nu știu ce-ți veni așa, deodată!
SILAR: Vrem să trăim și noi așa cum ne place.
FREDY: Trebuie să știi să te întinzi atît cît ți-e plapuma!
(Pauză penibilă)
CLAUD1A: Ei, nu ne invitați în piscina aia? (Nici un răspuns) Nu ne bălăcim un pic?
SILAR: Cum vrei.
(Pauză)
CLAUDIA: Și acum de ce v-ați jignit?
SILAR: Să spună că nu mai vrea să ne dea bani, dar să nu ne cicălească!
FREDY: Voi vă faceți casă, grădină, curte, de toate… Acum și piscină… Dați-mi voie și mie să vă împrumut bani!
POYY: Cine nu-ți dă voie? Silar ți-a cerut chiar…
FREDY: Dați-mi voie să am și eu visul meu!
SILAR: Cine nu-ți dă voie?
FREDY: Dacă voi luați cu atîta ușurință bani împrumut de la mine, înseamnă că nu credeți în acești bani. Voi nu credeți decît în afurisita voastră de casă! Dacă ați crede în ceea ce cred și eu, v-ați face cît de cît griji și pentru felul în care îmi veți restitui banii.
(Pauză)
