În patru meciuri s-au marcat 20 de goluri şi alte 9 la lovituri de departajare. Totul despre “finala europeană” de la Liverpool. Deţinătoarea trofeului la un pas de eliminare.
FC Liverpool – Borussia Dortmund 4-3 (0-2); în tur 1-1
Să „citim” întâi tabela de marcaj: 0-1 (Mkhitaryan-min.5), 0-2 (Aubameyang-min.9), 1-2 (Origi-min.48), 1-3 (Reus-min.57), 2-3 (Coutinho-min.66), 3-3 (Sakho-min.78), 4-3 (Lovren-min.90+1). Numai şi numai după prezentarea evoluţiei scorului oricine îşi poate da seama că pe „Anfield Road” s-a disputat un meci magnific. Presa străină, dar şi comentatorii români au căzut de acord: FC Liverpool – Borussia Dormund 4-3, este meciul sezonului 2015/16 în fotbalul european, iar după cele întâmplate în teren, după modul în care s-a jucat, acest meci poate fi considerat ca fiind „finala europeană a cluburilor”. Perfect adevărat. Şi – îi cităm pe cei de la Dolce Sport – faţă de Liverpool-Borussia, meciul dintre Atletico de Madrid şi FC Barcelona a fost un „viol” sau un „atentat” la adresa fotbalului, cu madrilenii în rol negativ. Subscriem. „Trebuie neapărat să înscriem două goluri, pentru a spera la calificare”, declara înainte de meci, antrenorul echipei germane. Evident, acesta se gândea la un eventual 2-2, care să „bată” acel 1-1 din tur. În minutul 9 scorul era deja 2-0 pentru nemţi. În minutul 15, raportul şuturilor pe spaţiul porţii era de 5-0 pentru Borussia. În minutul 24, un smoc de iarbă din careul de 6 metri, a făcut ca o minge centrată de pe partea dreaptă să treacă la 2 (doi) centimetri de gheata lui Aubameyang, aflat la un metru în faţa porţii goale. Ar fi fost un 3-0 care poate ar fi pus capăt meciului. După pauză, „cormoranii” aleg varianta „ori la bal, ori la spital”, se aruncă în atac, reduc din handicap, dar peste foarte puţin timp, germanii refac diferenţa de două goluri. În mod normal, o echipă, fie ea şi una solidă şi valoroasă, ar fi căzut din punct de vedere psihic într-un astfel de moment, mai ales că trebuia din nou să înscrie 3 goluri şi mai avea doar 30 de minute la dispoziţie. Nu a fost cazul celor de la FC Liverpool. Şi asta în primul rând senzaţionalului public, care non stop şi-a încurajat echipa şi cânta de parcă ea conducea detaşat pe tabela de scor. Britanicii au revenit şi pentru că oaspeţii nu au omorât meciul, baricadându-se în apărare. Din contră, au jucat deschis şi au avut situaţii de gol şi la 3-2 şi la 3-3. În sfârşit, în minutul 90+4, Borussia a trecut pe lângă egalare, mingea şutată dintr-o lovitură liberă de la 28 de metri de Gundogan, a trecut milimetric pe lângă vinclu.
Stadion: Anfield Road
Spectatori: 44.000 (din care 4.000 veniţi din Dortmund)
Arbitru: Cuneyt Cakir (Turcia)
FC Liverpool: Mignolet – Clyne, Lovren, Sakho, Moreno – Lallana (Allen, 62), Milner, Can (Lucas, 81) – Coutinho, Firmino (Sturridge, 62), Origi.
Pe bancă: Ward – Skrtel, B. Smith, Ojo.
Antrenor: Jurgen Klopp (Germania)
Borussia Dortmund: Weidenfeller – Piszczek, Papastathopoulos, Hummels, Schmelzer – Mkhitaryan, Castro (Ramos, 82), Weigl – Reus (Gundogan, 82), Kagawa (Ginter,77), Aubameyang.
Pe bancă: Burki – S. Bender, Sahin, Pulisic, Ginter.
Antrenor: Thomas Tuchel
De ce ?
„Why?” (De ce?) este titlul de deschidere din publicaţia germană Bild. O întrebare legitimă. De ce a pierdut Borussia, calificarea? Evident, când eşti a doua echipă a fotbalului german şi când pierzi un meci pe care l-ai controlat, când primeşti 4 goluri – indiferent de numele şi forţa adversarului – trebuie văzut unde s-a „gripat” jocul, sau mai pe româneşte, unde s-a greşit. La prima vedere, după un astfel de meci nu ar fi lucruri grave de reproşat învinşilor. Dacă meciul se încheia 4-4, atunci nu ar mai fi existat „Why?”. Totuşi sunt unele chestiuni de detaliu, care credem că au influenţat rezultatul. Golul de 3-3 a pornit de la un corner al gazdelor. Exact înainte de executarea cornerului, Thomas Tuchel a comis o eroare de antrenor începător, concret a operat o schimbare. În fotbal este o lege nescrisă: înaintea unui corner sau a unei lovituri libere nu se fac schimbări. A fost scos Kagawa şi a intrat Ginter. O schimbare defensivă. Golul a fost înscris de fundaşul Sakho, jucătorul care trebuia să fie ţinut de Kagawa. Nou intratul Ginter la această fază era obligat să se ocupe de Sakho, dar nu a făcut-o – probabil nu ştia acest lucru – şi fundaşul cormoranilor a avansat nemarcat şi a înscris cu capul. O altă eroare a băncii Borussiei: abia la scorul de 3-3 a fost introdus în teren dispecerul (şi titularul de drept) Gundogan. De ce a fost menajat, nu se ştie, pentru că oricum în Bundesliga, Borussia nu o mai prinde pe Bayern. În mod normal, Gundogan trebuia introdus imediat după ce englezii au venit la 2-3, nu la 5 minute după ce scorul a devenit 3-3. În plus, a fost inexplicabilă introducerea a lui Ramos în locul lui Castro, tot în minutul 82. Era o schimbare post pe post, şi în plus, Ramos este un vârf doi modest, o rezervă cu puţine minute jucate la Borussia. În mod normal trebuia introdus Sven Bender ca să întărească apărarea. De altfel, golul 4 a fost marcat de „omul lui Ramos”, într-un duel aerian în care nou introdusul în teren îi era net inferior din punct de vedere fizic. De cealaltă parte, se poate spune că fostul antrenor al Borussiei, Klopp, a fost inspirat prin introducerea duo-ului Sturridge, Allen, cei doi devenind motoarele cormoranilor la 1-3. Chiar dacă nimeni nu a contestat, trebuie să precizăm că la faza golului victoriei, Sturridge (cel care i-a pasat lui Milner, autorul pasei decisive) a primit mingea într-o poziţie suspectă de off-side.
Klopp a fost aplaudat de suporterii germani
Dacă în teren am avut o adevărată finală, acelaşi lucru s-a întâmplat şi în tribune. Înainte de meci, suporterii lui Liverpool şi cei ai Borussiei au defilat împreună şi au făcut spectacol pe străzile oraşului. Până să înceapă meciul, nemţii au cântat alături de englezi „You’ll Never Walk Alone” – imnul gazdelor, dar care se aude foarte des şi pe „zidul galben” de pe Signal Iduna Park din Dortmund. După fluierul final, timp de foarte multe minute niciun suporter britanic nu a părăsit arena. Fost la Borussia până în iunie 2015 şi din octombrie anul trecut venit la Liverpool, Jurgen Klopp s-a îndreptat după meci spre peluza unde se aflau cei peste 4.000 de suporteri germani. Cu excepţia a 5 sau 6 suporterii, restul „galbenilor” l-a aplaudat pe Klopp, în fapt, omul care a reinventat Borussia Dortmund în urmă cu 8 ani. Legat de Klopp, presa britanică a publicat o statistică a palmaresului său versus Thomas Tuchel, un palmares net favorabil: 8 victorii, 3 egaluri şi 1 înfrângere. O altă statistică, de această dată găsită de noi: până la meciul de joi noaptea pe Anfield Road s-au jucat 10 meciuri (în toate cupele europene) dintre FC Liverpool şi echipe din RFG/Germania (plus alte 4 cu echipe din fostul RDG). Niciodată gazdele nu au pierdut. Tradiţia nu a fost deci infirmată.
Shakhtar Donetsk – Sporting Braga 4-0 (2-0); în tur 2-1
Mircea Lucescu prinde ca antrenor pentru a treia oară o semifinală europeană. Prima dată cu Dinamo Bucureşti (1990 – în Cupa Cupelor) şi următoarele două cu Shakhtar Donetsk – în 2009 când a şi câştigat Cupa UEFA şi acum după ce a trecut de portughezii de la Braga. Plecată cu prima şansă după victoria din Portugalia, echipa lui Lucescu a suferit în retur, doar în primele 15 minute, când Sporting a controlat partida şi a avut şi un penalty clar, neacordat de arbitru. După ce a deschis scorul în minutul 25, Shakhtar a trecut în control, iar după 2-0, oaspeţii nu au mai contat deloc în joc. În acest meci s-a înregistrat totuşi un fapt rarisim. Două dintre goluri (al doilea şi al patrulea) au fost autogoluri. S-a mai văzut aşa ceva. Ambele autogoluri au fost opera unui singur jucător – mai rar, dar s-a mai întâmplat. Şi acum vine partea rarisimă: autorul celor două autogoluri a fost stoprerul Ferreira. În ambele faze, el a intervenit pentru ca mingea să nu ajungă la atacant care rămânea în faţa porţii goale şi care se numea…Ferreyra. O astfel de coincidenţă de nume reprezintă raritatea înregistrată în acest meci.
FC Sevilla – Athletic Bilbao 1-2 (0-0) (1-2) 5-4 d.p. în tur 2-1
FC Sevilla a fost la un pas de eliminare într-un meci în care pornea mare favorită, atât în urma victoriei obţinute în tur, la Bilbao, cât şi datorită cotei valorice superioare faţă de adverara sa. Bilbao a condus cu 1-0, a fost egalată, a preluat conducerea din nou în minutul 80, iar în prelungiri a dominat autoritar şi a avut două situţii clare de gol, dar nu le-a fructificat. La loviturile de departajare, Sevilla le-a transformat pe toate, în timp ce oaspeţii au ratat una singură, prin experimentatul Benat, care a executat foarte slab şi direct în braţele portarului. Sevilla este la a 3-a semifinală consecutivă în Europa League, de fapt este câştigătoarea ultimelor două trofee. Trebuie subliniat că FC Sevilla a mai ajuns în semifinale în această competiţie în 2006 şi 2007 (pe atunci se numea Cupa UEFA) şi că de fiecare dată s-a calificat în finală, dar le-a pierdut pe amândouă.
Sparta Praga – Villarreal FC 2-4 (0-3); în tur 1-2
Meci fără istoric la Praga. Spaniolii au câştigat fără probleme un meci care, teoretic se anunţa dificil, după victoria la limită, 2-1 din tur. Oaspeţii au avut în minutul 49, 4-0 pe tabela de marcaj, dar scorul real ar fi trebuit să fie 6-0 pentru ei. În ultima jumătate de oră, spaniolii au jucat relaxat şi astfel gazdele au înscris de două ori. Sparta Praga a jucat în această primăvară mai bine în deplasare decât acasă, deci înfrângerea categorică nu reprezintă o surpriză. În meciurile anterioare, Sparta a câştigat cu 3-0 la Krasnodar şi la Lazio, după ce acasă obţinuse cu greu un 1-0, respectiv 1-1. Villarreal ajunge pentru a treia oară într-o semifinală europeană, prima dată în 2006 în Liga Campionilor şi a doua oară în 2011 în Europa League. În ambele semifinale „submarinul galben” a fost eliminat.
