Asemănarea dintre scandalul interceptărilor SRI şi scandalul Sharapova

În săptămâna care se încheie, trei scandaluri au ţinut „prima pagină”: cel al interceptărilor, cel referitor la declaraţiile unui fost oficial al ambasadei SUA (de fapt un scandal continuat în primele zile ale săptămânii trecute) şi cazul de dopaj al Mariei Sharapova. Toate aceste trei scandaluri au fost întoarse pe toate feţele, s-au inflamat spirite, au fost lansate fel de fel de teorii mai mult sau mai puţin conspiraţioniste. Nu s-au spus (şi arătat) însă lucrurile cele mai simple şi cu adevărat importante legate de aceste scandaluri. Să le luăm pe rând, în funcţie de amploare.

Scandalul interceptărilor. Trei lucruri nu au fost scoase în evidenţă:

Calitatea mediocră sau superficialitatrea experţilor sau funcţionarilor din ministerul justiţiei care au elaborat proiectul Codului de Procedură Penală (problema se poate generaliza şi la celelalte ministere – n.a.).
Superficialitatea de care au dat dovadă parlamentarii jurişti din subcomisia pentru Codul Penal şi Codul de Procedură Penală.
Totala indiferenţă a parlamentarilor privind o situaţie de urgenţă şi nu numai.
Starea de legalitate a interceptărilor efectuate până în prezent.

Să detaliem. Nu ar fi existat nicio problemă legată de CPP, dacă „celebrul” acum art.142, alin.1, avea următorul conţinut: „Procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei ori SRI”. Practic articolul a căzut la CCR pentru că în loc de “SRI” apărea “de alte organe specializate ale statului”. Persoanele din Ministerul Justiţiei care au elaborat efectiv textul, cele care l-au supervizat ar fi trebuit să ştie că un text de lege ar fi trebuit să aibă claritate şi precizie. Este adevărat, textul lucrat în perioada 2007-2008 la minister, avea o doză de 50% claritate (dar tot insuficientă), dar senatorul Toni Greblă – nu credem că din intenţie, ci din prostie – a eliminat în subcomisie respectiva semiclaritate. La fel de superficiali au fost şi parlamentarii juriştii din subcomisie. Ei trebuiau să dea claritate şi precizie articolului şi, în plus ar fi trebuit să ştie că trebuie corelat CPP cu modificarea Legii de organizare şi funcţionare a SRI. Această chestiune trebuia să fie ştiută obligatoriu şi de parlamentarii care fac parte din comisia “SRI”. Dar nu au ştiut-o. În ultimă instanţă aici este vorba de calitatea precară a parlamentarilor. Şi, un astfel de scandal ar trebui să mute dezbaterea în altă parte. Cea a bucătăriei partidelor politice. Privind candidaţii pe care îi propun pentru parlament. Şi nu este vorba de o selecţie deficitară, ci pur şi simplu de clientelism politic. Şi este valabil pentru toate partidele. Tot legat de parlamentari, în secunda doi după apariţia motivării CCR privind (i)legalitatea interceptărilor, ar fi trebuit, în procedură de urgenţă să se rezolve neconstituţionalitatea lui 142 (alin.1). O problemă de câteva cuviinte, se putea rezolva în maxim două zile în ambele Camere. Dar ce pretenţii să avem de la tovarăşii senatori şi deputaţi, când sunt peste 20 de articole din CPP căzute la Curte, şi ei nu au mişcat un deget să le pună în acord cu Constituţia. Pensiile suplimentare, posibilitatea de a ajunge de drept funcţionari publici şi alte prosti au fost mai importante pentru senatorii şi deputaţii noştri. Atenţie, nu generalizez. Mă refer cu precădere la cei care sunt în conducerea celor două Camere în mod special. Ei nu trebuiau să aştepte ca guvernul să vină cu o ordonanţă de urgenţă, care s-ar putea să cadă şi ea la CCR. Nu în ultimă instanţă, s-a perorat la nesfârşit că în urma deciziei CCR vor scăpa “n” interlopi, vor scăpa “n” politicieni suspectaţi de acte de corupţie. Nimic mai fals.

Şi aici facem legătura cu scandalul Sharapova. Jucătoarea rusă s-a dopat din 2006 până în ianuarie 2016. Substanţa utilizată, Meldonium, este interzisă de la 1 ianuarie 2016. Utilizarea respectivei substanţe până la data de 31 decembrie 2015 a reprezentat un mare avantaj sportiv, a ajutat-o să câştige meciuri şi turnee, dar NU a constituit o ilegalitate. După această dată, da, a intrat în ilegalitate şi va trage consecinţele. La fel este situaţia interceptărilor. Până marţi sau miercuri, săptămâna trecută, când s-a publicat decizia CCR în Monitorul Oficial, interceptările au fost legale. Chiar dacă legislaţia în vigoare nu prevedea în mod expres că SRI este abilitat să le efectueze. Chiar dacă SRI a comis – ipotetic – o serie de abuzuri. Orice interceptare efectuată de SRI de joi încoace în dosare penale – dacă a efectuat vreuna – este ilegală. Şi cazul Sharapova a fost întors pe toate feţele. Dar şi aici lipseşte o chestiune simplă, dar esenţială. Nimeni nu pune o întrebare care se impune: de ce abia de la 1 ianuarie 2016 s-a declarat Meldonium substanţă interzisă? Mai ales că se ştia de mai multă vreme că este un stimulent pentru creşterea performanţei. S-a avut cumva în vedere – nu protejarea – ci lăsarea cuiva să-şi completeze vitrina cu trofee?. Asta pare la prima vedere.

În sfârşit, deşi este de fapt primul, în ordine cronologică, scandalul declaraţiilor ex oficialului SUA, Darren White. Nu faptul că acum în martie 2016, White a dat o declaraţie total opusă afirmaţiilor sale din decembrie 2015 este de comentat. De regulă, în astfel de situaţii altceva este important: cine este beneficiarul. Şi aici nu s-au scos în evidenţă o serie de aspecte clare ca lumiina zilei. În primul rând, unde a spus White ce spus. Exact la un obscur vehicol media a comunicatorului MP şi a lui Traian Băsescu. De ce nu la o televiziune de ştiri cu audienţă mare sau medie? Pentru că exista riscul să nu fie preluat de concurenţă. Dar aşa, la televiziunea pe net a comunicatorului MP avea garanţia că preluarea va fi totală. Şi acum să vedem cine este beneficiarul. Evident, Traian Băsescu. Care acum are – atât el, cât şi unii dintre acoliţii săi – probleme cu sistemul pe care l-a năşit. Da, Traian Băsescu este marele beneficiar. Dar mai este unul: mogulul aflat după zăbrele. Şi aici chiar că nimeni nu a văzut a “9-a minune a lumii”. Declaraţiile date cu dedicaţie vehicolului media aparţinând lui Traian Băsescu au fost aproape instantaneu preluate de televiziunea mogulului. Şi evident aplaudate. Şi iată o nouă punte între “ireconciliabilii” Băsescu şi Voiculescu. Şi, tot imediat, “acoperitul autodeconspirat” Turcescu, a devenit un jurnalist frecventabil. Inclusiv pentru Mircea Badea.

Am citit, nu mai reţin unde, că ex oficialul american ar fi partener de afaceri cu Adrian Sârbu şi că ar fi avut de suferit în urma unor sechestre puse pe nişte acţiuni. Deci în acest caz, mai avem şi un al treilea “beneficiar”, chiar autorul declaraţiilor.